Strategii în Întreprinderea Prestatoare de Servicii

Lumea afacerilor cunoaşte astăzi un nivel al concurenţei fără precedent. Tendinţa de mondializare a pieţei a transformat relaţia piaţă internă – piaţă mondială într-un mijloc de integrare. Pieţele geografice vaste s-au apropiat ca rezultat direct al progresului tehnico-ştiinţific. Pentru a se adapta la toate aceste schimbări, un agent economic trebuie să apeleze la strategii, în vederea dăinuirii pe o anumită piaţă.

Într-o economie de piaţă, o întreprindere îşi desfăşoară activitatea în condiţiile unei puternice competiţii atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă. Pentru a-şi putea realiza obiectivele propuse, ea trebuie să-şi desfăşoare activitatea pe baza unei strategii economice proprii, bine fundamentate sub raport tehnic şi economic.

Strategia reprezintă „ansamblul obiectivelor majore ale organizaţiei pe termen lung, principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate, în vederea obţinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizaţiei”.

O bună strategie economică a întreprinderii prestatoare de servicii trebuie să satisfacă următoarele exigenţe:

1. să permită o confruntare eficientă a întreprinderii cu alte întreprinderi, într-un proces economic concurenţial, în condiţiile unui mediu în permanentă evoluţie;

2. să facă faţă cu succes, prin produse, servicii noi sau modernizate, exigenţelor sporite ale consumatorilor sub raportul calităţii şi al preţurilor;

3. să realizeze o perfecţionare continuă a structurilor existente, astfel încât acestea să fie cât mai bine adaptate noilor exigenţe impuse de modificările care survin în tehnologii, pe pieţele de desfacere şi cerinţelor crescânde, în continuă schimbare, ale consumatorilor.

Strategia globală a firmei se referă şa principala direcţie de orientare a întreprinderii prestatoare de servicii spre viitor: scopul, aspiraţiile şi resursele sale, precum şi modul în care aceasta interacţioneaza cu mediul în care îşi desfaşoara activitatea.

Strategiile utilizate în întreprinderea prestatoare de servicii sunt de mai multe feluri şi se împart pe mai multe domenii. Astfel, putem remarca:

1. strategia firmei care desfăşoară o singură afacere. Scopul acesteia este de a creşte volumul vânzărilor şi a profitului şi consolidarea întreprinderii pe piaţa respectivă;

2. strategii de creştere, care pot fi de concentrare, de integrare pe verticală, de diverisficare. Scopul lor este de creştere a volumului vânzărilor şi a profitului si acoperire a unui segment crescând al pieţei;

3. strategii de stabilitate, având scopul de menţinere a poziţiei deţinute pe piaţă şi a profitabilităţii şi creşterea acesteia;

4. strategii defensive: de inversare, de restângere propriu-zisă, de renunţare, de lichidare. Supraviţuirea firmei prin reducerea costurilor, eliminarea pierderilor, asanarea firmei de activităţile nerentabile reprezinta principalele scopuri ale acestor strategii.

Strategia firmei care desfaşoară singura afacere se referă la faptul că specializarea se înscrie în cadrul exclusiv al unui domeniu de activitate particular în care firma îşi concentreaza toate eforturile. Ea are ca obiectiv atingerea nivelului maxim de competenţă, firma asigurându-şi un avantaj concurenţial decisiv.

Strategiile de creştere au în vedere:

- concentrarea - strategie focalizată pe un singur serviciu, pe o gamă restrânsă de servicii strâns legateîntre ele, pe o piaţă, sau care urmăreşte integrarea în cadrul firmei a unor activităşi identice cu ale acesteia. În acestea intră: dezvoltarea pieţei, dezvoltarea produsului, integrare orizontală- adaugarea de noi afaceri ce produc bunuri similare şi opereaza aceleaşi secvenţe;

- integrarea verticală – întreprinderea patrunde fie în zona de afaceri a furnizorilor, fie în cea a clienţilor;

- diversificarea – întreprinderea îşi extinde sfera de cuprindere a activitatii sale in arii diferite de cele ale activităţii sale curente.

Strategiile de afaceri vizează strategia de lider prin costuri, diferentierea şi focalizarea pe care Michael Porter le-a evidenţiat.

Strategiile de lider prin costuri vizează un obiectiv primordial: „minimizarea prin costuri”2. Altfel spus, firma trebuie să aibă cele mai mici costuri, atât costul de producţie, costul concepţiei, marketing-ului, lucru demonstrat de avantajul său concurenţial.

Diferenţierea produselor are, de asemenea, o importanţă deosebita in strategiile adoptate de firmă deoarece ele trebuie sa satisfacă cei mai exigenţi clienţi ai firmei. Dacă serviciul prestat este diferit faţă de cel al concurenţilor, clienţii sunt dispuşi sa plateasca un preţ mai mare si astfel intreprinderea poate obţine un avantaj major.

Strategiile de preţ vizează practicarea unor tarife scăzute faţă de concurenţi. Atunci cand o intreprindere introduce un nou serviciu pe piata, practica tarife mai scăzute pentru a atrage cât mai multi clienţi si, astfel, isi poate recupera cheltuielile.

Însă, niciuna dintre aceste strategii nu au succesul garantat, dar o intreprindere, prin managementul pe care îl are poate să utilizeze aceste strategii în mod eficient. Pentru aceasta, managentul de varf trebuie sa fie unul foarte bun si capabil să profite până la maximum de avatajele pe care le oferă aceste strategii.

În capitolul următor, vom exemplifica mai bine aceste tipuri de strategii apelând la un studiu de caz concret.