Strategiile întreprinderii

STRATEGIILE ÎNTREPRINDERII

Forţa economiei de piaţă constă în supremaţia proprietăţii private, în creativitatea generată de spiritul de iniţiativă economică. Mecanismul principal al economiei de piaţă rezidă într-un sistem de întreprinderi apte să ofere produse şi servicii în conformitate cu cererea, antrenate în exerciţiul concurenţei libere, capabile de profitabilitate şi flexibile la schimbări permanente.

Nevoile obiective ale firmelor în tranziţia la economia de piaţă

Dacă privim la economia românească în tranziţie spre economia de piaţă vom observa anumite

particularităţi ale formării relaţiilor de tip concurenţial. În primul rând se situează politica economică de reglementare, prin creşterea autonomiei agenţilor economici şi relaxarea deciziilor acestora în materie de preţuri, relaţii contractuale, strategia generală a firmei. Tot în acest context se includ şi politicile vizând restrângerea monopolurilor unor societăţi comerciale şi regii autonome, inclusiv prin măsuri de restructurare concretizate în segmentarea unor unităţi în funcţie de criteriul economic general al centrelor de profit.

Crearea concurenţei se sprijină, deopotrivă, prin reglementări (Legea concurenţei) şi instituţii specifice (Consiliul concurenţei). De asemenea, dezvoltarea sectorului privat bazat pe liberă iniţiativă sporeşte în mod natural numărul competitorilor pe piaţa internă, ca şi înfiinţarea de societăţi mixte sau cu capital integral străin.

Problema concurenţei ca factor activ şi pozitiv de restructurare nu este, însă, de natură teoretică. Firmele resimt concurenţa ca o presiune, ca o solicitare permanentă. Pentru societăţile comerciale a devenit de maximă actualitate dobândirea capacităţii de a interpreta un mediu economic în care se întăresc elementele concurenţionale. Este vorba despre un demers practic, sistematic, integrat în strategia generală a firmelor orientate spre piaţă. Experienţa acumulată a firmelor occidentale evidenţiază seriozitatea cu care trebuie privită această problemă. Încorporate în ceea ce se numeşte „strategia de marketing” informaţiile despre mediul concurenţional presupun metode de colectare, prelucrare, valorificare.

Lumea afacerilor cunoaşte astăzi un nivel al concurenţei fără precedent. Tendinţa de mondializare a pieţei a transformat relaţia piaţă internă – piaţă mondială într-un mijloc de integrare. Pieţele geografice vaste s-au apropiat ca rezultat direct al progresului tehnico-ştiinţific. Distribuitorul şi producătorul au trebuit să reaşeze clientul în centrul întregii sale strategii comerciale. De aceea firmele şi-au dezvoltat compartimentul de marketing. Capacitatea de reacţie faţă de o cerere în continuă schimbare şi confruntarea permanentă pe planul calităţii se impun drept criterii principale ale competitivităţii. În acest context, al noilor rigori economice, intervine informatica, oferind soluţii, creând oportunităţi. Unul din motivele profunde ale consolidării rolului calculatorului în cadrul firmei ţine de performanţele sale în gestiunea proceselor economice. Informatica s-a impus în toate firmele nu numai ca instrument algoritmic, ci şi ca un veritabil suport de comunicare. Pentru distribuitori, tehnologia furnizează informaţii şi oferă posibilităţi de ameliorare a relaţiilor cu clienţii. Internetul are astăzi o importanţă covârşitoare în dezvoltarea comerţului electronic, care este extrem de eficient pentru că permite descrierea în detaliu a produselor, facilitarea şi accelerarea comenzilor.

Pentru a fi competitive firmele au trebuit să se restructureze, să se specializeze şi să-şi redefinească conceptul de „produs”. Crearea de valoare începe prin evaluarea preţului pe care consumatorul este dispus să-l plătească şi nu al preţului care permite compensarea costurilor producătorului. Pentru a răspunde aşteptărilor noului consumator, managerii au trebuit să insufle o cultură piramidală, să asigure difuzarea ideilor noi în toată firma. Creşterea productivităţii reprezintă obiectivul strategic al fiecărui manager. Negocierile de stabilire a costului forţei de muncă au la bază creşterea productivităţii. Dacă „Renault” a luat decizia închiderii unităţii de producţie din Belgia, atunci când s-au confruntat cu probleme recesionale temporare, acest fapt s-a produs pe criterii de evoluţie a productivităţii. Dacă corporaţia „Motorola” a decis concedierea a 10% din numărul angajaţilor, scopul a fost creşterea productivităţii pentru a nu pierde competiţia eficienţei în faţa altor companii de profil. Acelaşi criteriu al creşterii productivităţii a fost aplicat şi în firmele româneşti în procesul de restructurare.

De asemenea, în întreaga economie, s-a dezvoltat o cultură a subcontractării. Nu trebuie să se producă totul în cadrul întreprinderii. Marile societăţi s-au divizat şi s-au dezvoltat în firmele specializate pe componente, care satisfac tendinţele principale ale segmentului de piaţă în care acestea operează. Tot ca răspuns la concurenţa existentă într-o economie de piaţă, firmele au început marcarea tuturor produselor.

Realizarea unei imagini sau a unui nume este esenţială pentru dezvoltarea pe termen lung. Viitoarea dezvoltare a economiei mondiale va avea un impact decisiv în strategia fiecărei firme. Creşterea interdependenţei economice în întreaga lume influenţează dinamica dezvoltării economiilor naţionale. Mondializarea va ridica noi şi complexe probleme în viitorul politicilor economice ale firmelor.

Importanţa strategiilor economice pentru activitatea întreprinderii

Într-o economie de piaţă, o întreprindere îşi desfăşoară activitatea în condiţiile unei puternice competiţii atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă. Pentru a-şi putea realiza obiectivele propuse, ea trebuie să-şi desfăşoare activitatea pe baza unei strategii economice proprii, bine fundamentate sub raport tehnic şi economic.

Conducerea şi organizarea activităţii întreprinderii pe baza unei strategii economice capătă o importanţă crescândă ca urmare a faptului că, în mod deosebit, după anii 1960, pe plan mondial s-au realizat mari progrese în teoria şi tehnologia practică a managementului, privind definirea şi aplicarea unor concepte moderne şi noi mutaţii pe piaţa internă şi externă.