Sustenabilitatea Societății de Turism SC Posada SA

1. Definirea sustenabilităţii întreprinderii

În anul 1988 Lester Brawn scria despre sustenabilitate „conceptul de capacitate de susţinere este folosit de multă vreme de biologi, însă până acum a fost doar rareori luat în consideraţie de economişti”.

A venit timpul ca şi economiştii, şi nu numai ei, să ia in considerare „capacitatea de susţinere” a resurselor pentru realizarea oricărei activităţi economice şi sociale. Sustenabilitatea a devenit un criteriu cheie în strategia de dezvoltare a oricărei unităţi economice.

În strategiile de dezvoltare, organizaţiile economice trebuie să ia în considerare câteva din elementele importante ale mediului de afaceri, mediului social şi ecologic, pentru a putea asigura sustenabilitatea activităţilor proiectate.

Tendinţele actuale de care trebuie să ţină seama orice organizaţie economică sunt:

- globalizarea crescândă; căutarea unor noi forme de conducere globală; reforma conducerii corporative; rolul global al noilor economii în dezvoltare; creşterea vizibilităţii şi a aşteptărilor legate de acestea; măsurarea progresului în dezvoltarea durabilă; interesul guvernelor pentru raportarea legată de sustenabilitate; interesul pieţelor financiare pentru transparenţa legată de sustenabilitate; apariţia unei noi generaţii de standarde contabile.

Dobândirea sustenabilităţii presupune echilibrarea relaţiilor complexe dintre nevoile economice, de mediu şi sociale curente, într-un mod care nu compromite nevoile viitoare.

Definirea sustenabilităţii în termenii a trei elemente separate (economice, de mediu şi sociale) poate determina uneori prezentarea fiecărui element în izolare de celelalte şi nu într-o manieră integrată.

Politica Europeană pentru dezvoltare s-a bazat pe câteva strategii formulate de Consiliul European în momentele istorice care le-au dat numele:

- „Procesul Cardiff”,1998, descrie strategiile sectoriale pentru integrarea componentei de mediu în politicile altor domenii, dar politicile sunt separate. (fig.1)

Fig.1. Edificiul sustenabilităţii post-Gothnburg

- „Strategia Lisabona”, referitoare la reforma economică, angajarea forţei de muncă şi coeziune socială, încearcă să integreze politicile de mediu. (fig. )

Fig.2. Edificiul sustenabilităţii –integrarea conceptelor Cardiff-Lisabona-Gothnburg

- Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene (SDD- UE), ale cărei baze au fost stabilite la Consiliul European de la Gothenburg, 2001, unde cele trei domenii economic, social şi mediu formează un tot unitar. (fig. 3).

Fig.3 Modelul ideal al sustenabilităţii –integrare totală

2.Integrarea politicilor de dezvoltare durabilă în realizarea sustenabilităţii societăţii comerciale

Abordarea triplă a procesului de dezvoltare este un punct de plecare pe care mulţi îl pot înţelege şi asupra căruia s-a ajuns la un consens destul de larg în ceea ce priveşte desemnarea lui ca mod de abordare viabila a unei probleme complexe.

Sustenabilitatea a devenit un criteriu cheie pentru cei preocupaţi de calitatea mediului. Definirea dezvoltării sustenabile nu este uşoară, deoarece se constituie într-un concept supus dezbaterii care implică şi o serie de argumente etice referitoare la ceea ce este „drept” şi „ corect”, ,,etic”, argumente asupra cărora oamenii au adesea puncte de vedere diferite.

De exemplu, în viziunea Companiei BP dezvoltarea sustenabilă a companiei „este o problema strategică pe termen lung, care va implica afacerile în considerarea unor aspecte ce trec dincolo de responsabilităţile lor normale”.

Conceptul de sustenabilitate este astăzi construit pe ideea de nedepăşire a limitelor sistemului global de a funcţiona în continuare la parametrii acceptabili - necesitatea de a asigura ca impactul activităţilor economice asupra pământului să nu pună în pericol viabilitatea lor pe termen lung.

Definiţia cea mai potrivită a dezvoltării sustenabile în termenii cei mai compatibili cu perspectivele dominante ale prezentului ar suna astfel: ”sustenabilitatea se referă la menţinerea pe termen lung a capacităţii funcţionale a sistemelor interconectate ale societăţii contemporane, având în vedere considerente economice, ecologice şi sociale”.

Dacă aceasta definiţie poate fi suficientă pentru a determina conţinutul esenţial al conceptului de sustenabilitate, este evident că fenomenul sustenabilităţii ca obiectiv realizabil, şi nu doar ca deziderat pios, presupune definirea unor ţinte mai precise. Sustenabilitatea ca obiectiv şi responsabilitate a companiilor îşi găseşte un conţinut mai strict determinat în noţiunea de „triplu bilanţ”.