Tendințe în Evoluția Serviciilor Comerciale Prestate Populației

Dezvoltarea serviciilor pentru populaţie reprezintă o trăsătură majoră a ţărilor avansate din punct de vedere economic; locul şi amploarea lor, ritmurile evoluţiei, orientările structurale sunt determinate, pentru fiecare ţară în parte, de dinamica social-economică, de numeroşi factori specifici, de particularităţile şi avantajele în consum.

O privire de ansamblu asupra serviciilor destinate populaţiei evidenţiază o dezvoltare importantă a acestora; pentru ţările industrializate, cu economie de piaţă, nivelul serviciilor este susţinut printr-o pondere de 35-55% din consumul final privat (restul revine bunurilor), cu tendinţă de creştere, relativ lentă, manifestată pe parcursul unei perioade de 25 de ani (1965-1990); comparativ, în ţările slab dezvoltate şi, în special, în ţările est-europene proporţia este mult mai modestă, de numai 20-25%, rezultat nemijlocit al unui nivel redus de dezvoltare economică, al dificultăţilor inerente perioadei de tranziţie, dar şi unei concepţii diferite cu privire la acoperirea nevoilor de servicii (de exemplu, în majoritatea ţărilor est-europene participarea statului - prin cheltuielile social-culturale - la finanţarea unor servicii de consum este încă mult mai mare faţă de ţările occidentale, ca urmare a absenţei unor sisteme adecvate de distribuire a resurselor); desigur, într-o asemenea comparaţie nu trebuie omise unele neconcordanţe de ordin metodologic.

În acest context, mai relevantă pentru caracterizarea dimensiunilor consumului de servicii al populaţiei şi mai realistă pentru comparaţiile internaţionale se dovedeşte determinarea consumului lărgit de servicii şi, respectiv, a ponderii lui în consumul total al populaţiei. Consumul lărgit de servicii ia în calcul volumul valoric al serviciilor plătite de populaţie (comerciale), al celor finanţate din bugetul public şi prestaţia comercială - 30% din cifra de afaceri a comerţului cu amănuntul (se admite că activitatea de comerţ cu amănuntul este un serviciu pentru populaţie). În urma unei asemenea evaluări, consumul de servicii ajunge în unele ţări ca SUA, Franţa, Japonia la 60-65% din totalul consumului; totodată, se apropie de nivelul ţărilor dezvoltate şi ţările est europene, ţări în care finanţarea publică a unor servicii este mai bine reprezentată.

În cazul ţării noastre, serviciile destinate consumului populaţiei au avut şi continuă să deţină o pondere relativ scăzută. Cunoaşterea cât mai exactă şi riguroasă a dimensiunilor şi structurii serviciilor pentru populaţie, problemă cu semnificaţii aparte pentru evaluarea nivelului de dezvoltare atins şi pentru determinarea eforturilor de viitor, impune aprofundarea analizei pe principalele categorii şi grupe.

1. Servicii finanţate de la buget

Serviciile finanţate public sunt furnizate consumatorilor cu titlu gratuit, au o destinaţie colectivă şi înscriu ca principal obiectiv satisfacerea nevoilor spirituale ale membrilor societăţii. În categoria acestor servicii sunt cuprinse cele de învăţământ, cultură şi artă, sănătate şi asistenţă socială, mişcare fizică şi sport, oferite în mod nemijlocit utilizatorilor, dar şi o suită de prestaţii de ordin general ca: apărarea naţională, ordinea publică, protecţia mediului, autorităţile publice (legislativă, judecătorească, executivă), gospodăria comunală şi de locuinţe. Aceste servicii, prin conţinutul lor şi nevoile cărora se adresează, urmăresc asigurarea stării de sănătate şi vigoare fizică a populaţiei, ridicarea nivelului de pregătire profesională şi cultural-ştiinţifică a oamenilor, crearea cadrului general propice existenţei individului şi evoluţiei societăţii.

Natura particulară a obiectivelor serviciilor finanţate pe cale publică, complexitatea trebuinţelor cărora le sunt destinate, implicarea lor în egală măsură în definirea condiţiei umane şi în stimularea progresului economic face deseori imposibilă delimitarea strictă a destinatarului; aceste activităţi sunt revendicate - după unii autori - de sfera serviciilor pentru agenţi economici, generând o serie de controverse. “Învăţământul – spre exemplu, o dată cu satisfacerea trebuinţelor populaţiei de instrucţie şi cultură asigură pregătirea forţei de muncă pentru prestarea de activităţi economico-sociale utile societăţii. În mod corespunzător serviciile medico-sanitare contribuie nu numai la refacerea, menţinerea sau îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei dar şi la asigurarea întreprinderilor şi instituţiilor cu forţă de muncă, aptă din punct de vedere fizic pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin” ş.a.m.d. Cu toate acestea, serviciile de tipul celor menţionate sunt acceptate şi analizate ca fiind destinate populaţiei.