Tendințe în politicile comerciale

Istoricul comertului

Originea comertului se pierde in negura timpului. Acesta a avut o evolutie sinuasa, cu perioade de glorie si decadere. Cauza unei asemenea evolutii constituie modul in care acesta a fost perceput de-a lungul timpului.

In vechiul regat babilonian, comertul era in floare. Cu doua milenii inainte de Hristos a aparut Codul lui Hammurabi, care prevedea principiile de comportament si conduita ale comerciantilor si vanzatorilor ambulanti. In Grecia antica afacerile si indeosebi comertul s-au dezvoltat. Totusi filosofii greci priveau comertul cu dispret. In Roma antica, desi comertul a fost tolerat, nu era vazut nimic nobil in aceasta activitate.

Evul mediu a reprezentat o perioada de stagnare. Sistemul feudal si Biserica Catolica au inhibit dezvoltarea economica. Doar in ultima parte a Evului Mediu s-a inregistrat o modificare importanta in special in orasele-republica italiene. Clerul, nobilii, militarii nu puteau face comert, aceasta activitate fiind considerata degradanta.

In schimb, negustorii nu aveau bani pentru a-si desfasura normal activitatea. Solutia gasita a fost aparitia formei de asociere societa en comandita semplice  societate in comandita simpla existenta si azi in unele tari.

In felul acesta, capitalul nobililor, militarilor si clerului era unit cu priceperea negustorilor pentru a se obtine satisfactie de ambele parti.

Dezvoltarea urbanismului si comertului de peste mari au schimbat atitudinea fata de afaceri si fata de comert in special. Un rol important in schimbarea opticii asupra afacerilor a avut si religia. Exista doua explicatii interesante cu privire la modificarile in valorile religiei si la atitudinea acesteia fata de comert.

Werner Sombart arata ca iudaismul a fost cel care a avut un rol esential in schimbarea acestei optici. Deoarece evreii nu puteau detine pamant in Europa si le era interzis sa desfasoare activitati in anumite domenii, ei au fost impinsi spre domeniul afacerilor. La acestea se adauga si valorile iudaice: sobrietatea, economia si autocontrolul. Solomon considera ca: omul cu bogatia lui isi rascumpara viata.

Max Weber arata in lucrarea Etica protestanta si spiritul capitalist ca protestantismul a avut un rol fundamental in schimbarea atitudinii fata de afaceri si in special fata de comert si in dezvoltarea spiritului antreprenorial. Acesta considera ca doar persoanele de origine protestanta pot fi oameni de succes.

Martin Luther, intemeietorul protestantismului german, a pus accent pe rolul actiunilor individuale, interpretarea Bibliei si importanta muncii. Jean Calvin, fondatorul calvinismului, a subliniat valorile calvine: modestia, cumpatarea si harnicia. Calvin a considerat ca bogatia e un semn al gratiei divine, ea fiind agreata de Dumnezeu daca este obtinuta prin munca.

Modificarea atitudinii fata de comert are si explicatii de natura economica. Aparitia, in 1776, a cartii lui Adam Smith Avutia natiunilor a fost esentiala pentru fundamentarea teoretica si dezvoltarea eticii capitaliste. Smith a pledat pentru libertatea economica  principiul laissez-fair  lui (lasa sa se faca, lasa sa se treaca, lumea se face de la sine)  pe baza premisei ca, prin maximizarea interesului personal, fiecare individ va aduce beneficii si avantaje pentru intreaga societate.

Mana invizibilaa pietei si concurenta creata vor asigura maximizarea beneficiilor sociale, interventia statului fiind considerata negativa. El a argumentat ca piata libera e un mecanism ingenios reglementat de cerere si oferta. Mana invizibila de astazi este competitia, care aduce preturi mai mici, servicii mai bune, calitate superioara si o mai mare varietate de bunuri si servicii. Tocmai de aceea Adam Smith a fost considerat parintele economiei.

Un alt moment important in schimbarea atitudinii fata de comert si afaceri a fost aparitia darwinismului social. In 1858, Charles Darwin a scris cartea Originea Speciilor prin care explica evolutia organismelor biologice de la formele inferioare de viata la cele superioare. Esenta acestei teorii evolutioniste este ca supravietueste cel care se adapteaza cel mai bine.

Conceptul s-a extins si la societate in general, darwinismul social reliefand faptul ca oamenii cei mai capabili si mai dotati se vor ridica in varful ierarhiei sociale si ca aceasta este ordinea naturala a lucrurilor (homo homini lupus  omul e lup pentru om).

Darwinismul social a intarit etica protestanta si principiul laissez-fair- ului a lui Adam Smith. In acest fel darwinismul social a prevazut baza ideologica a comerciantului si a omului de afaceri, in general, din ultima perioada a secolului al XIX-lea.