Țintirea inflației vs țintirea agregatelor monetare

Mecanismul de transmisie a politicii monetare este unul complex si implica laguri lungi si variabile. Astfel, stabilitatea preturilor ca obiectiv final al politicii monetare este un obiectiv asupra caruia banca centrala poate exercita doar un control indirect. Practica a demonstrat ca atingerea acestui obiectiv final poate fi realizata utilizând mai multe strategii de politica monetara. In dezbaterile teoretice si practice din ultimii ani, tintirea inflatiei ca strategie de politica monetara s-a dovedit a fi strategia cea mai eficienta in atingerea obiectivului final al politicii monetare.

In prima parte a lucrarii sunt analizate strategiile de politica monetara posibile pentru o banca centrala evidentiind avantajele si dezavantajele fiecareia. O atentie deosebita este acordata strategiei de tintire directa a inflatiei, mai ales din perspectiva introducerii acestei strategii si de catre BNR din 2005.

Lucrarea de fata estimeaza un model simplu de tintire a inflatiei in Romania. In construirea modelului s-a avut in vedere estimarea unei ecuatii a cererii agregate, a unei ecuatii a ofertei agregate (curba Lucas Phillips) si o functie de reactie a BNR.

Forma de curba a lui Phillips aleasa pentru a fi estimata pentru datele din Romania este:

(1)

In relatia (1), termenul reprezinta o masura a inflatiei interne care cuprinde doua componente:

1. reprezinta asteptarile inflationiste.

2. reprezinta componenta backward looking a ratei inflatiei.

Aceasta componenta asigura persistenta inflatiei si nu permite modificarea substantiala a acesteia de la o perioada la alta.

Termenul cuantifica influenta inflatiei importate asupra ratei inflatiei. Termenul contine ca masura a inflatiei in preturile de import. Din aceasta rata a inflatiei se scade influenta pe termen lung a cursului real de schimb , pastrand doar influenta modificarii preturilor externe.

Termenul yt-1 reprezinta masura output gap-ului ca deviatie a PIB real de la valoarea sa potentiala. Pe termen lung, PIB real tinde catre valoarea sa de echilibru, output gap-ul tinzand la zero.

Ecuatia cererii agregate leaga comportamentul output gap-ului de evolutia dobanzii reale si a cursului real de schimb. Forma ecuatiei ce va fi estimata este:

Variabila independenta reprezinta gap-ul ratei reale a dobanzii. Variabila it reprezinta rata nominala a dobanzii, iar reprezinta asteptarile inflationiste. Rata reala de trend ( ) si gapul ratei reale sunt variabile neobservabile si sunt obtinute prin filtrare. Variabila independenta reprezinta gap-ul cursului real de schimb.

Functia de reactie ce va fi folosita in analiza exprima felul in care autoritatile monetare decid sa modifice instrumentul de politica monetara folosit (o rata de dobanda) ca urmare a deviatiei inflatiei de la tinta stabilita si a output-ului de la nivelul sau potential. Daca banca centrala doreste sa urmareasca si evolutia cursului de schimb, atunci in functia de reactie va fi inclus si un termen in deviatii ale cursului de schimb de la trend.

Functia de reactie are urmatoarea expresie:

Datele folosite la estimarea ecuatiilor (1) si (2) au frecventa trimestriala si acopera perioada de timp cuprinsa intre trimestrul intai al anului 1998 si trimestrul al doilea al anului 2004.

Ecuatia cererii agregate a fost estimata folosind metoda generalizata a momentelor (GMM). Instrumentele folosite au fost laguri ale variabilelor independente. Probabilitatea mare asociata coeficientului gapului cursului de schimb real a facut ca acesta sa fie scos din ecuatie.

Ecuatia estimata a fost: