Transformări în reglementarea pieței de capital din România în contextul integrării europene

Introducere

Procesul complex al integrării României în Uniunea Europeană presupune, printre altele, şi integrarea pieţei de capital româneşti în noua piaţă europeană fără frontiere.

Piaţa de capital este promotorul transformării economiei unui stat într-una progresistă. Piaţă românească de capital poate şi trebuie să îşi asume rolul de catalizator financiar şi de motor al dezvoltării economice, dar pentru aceasta trebuie să ofere tipurile de produse financiare pe care companiile din sectoarele viabile economic să fie interesate să le utilizeze, în vederea obţinerii finanţărilor necesare dezvoltării şi creării de valoare adăugată.

Toate eforturile trebuie să aibă ca obiective evoluţia pieţei de capital, identificarea factorilor perturbatorii şi a soluţiilor menite să revigoreze piaţa de capital românească, implicit aspectele legislative care guvernează activitatea acesteia. Cadrul general de organizare şi prezentare a produselor financiare oferite trebuie să reprezinte acel accelerator de atragere de surse pentru producţie şi investiţii, cât şi amortizarea cu cerinţele occidentale în condiţiile integrării în Uniunea Europeană

Capitolul I

Cadrul legislativ al funcționării pieței de capital din România

1.1. Noțiuni generale

Legislația pieței de capital românească este structurată pe trei nivele, după cum urmează :

1. nivelul primar – legislația emisă de către Parlamentul României - reprezentată de Legea nr. 297/2004, privind piața de capital, cu completările și modificarile ulterioare. Acest nivel de reglementare stabilește principiile și regulile cu caracter general referitoare la piața de capital. Legislația pieței de capital, la acest nivel, este emisă în general sub formă de legi.

2. nivelul secundar - este nivelul reglementat de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, instituție publică care are atribuții în reglementarea și supravegherea pieței de capital din România. Acest nivel de reglementare aduce completări primului nivel și stabilește regimul juridic pentru fiecare sub-sector al pieței de capital. Legislația pieței de capital, la acest nivel, este emisă sub formă de regulamente și instuncțiuni, și în anumite situații, cu caracter temporar, îmbracă și forma unor dispuneri de măsuri.

3. nivelul terțiar - este nivelul reglementat de către operatorul de piață, reglementare referitoare la condițiile și posibilitățile în care un intermediar poate să efectueze tranzacții cu instrumente financiare prin intermediul piețelor reglementate/nereglementate organizate și administrate de către respectivul operator de piață. Legislația pieței de capital, la acest nivel, este emisă sub formă de regulamente și proceduri.

Legislatia primară a pieței de capital este reprezentată de Legea nr. 297/2004, privind piața de capital, și următoarele norme juridice care au completat-o și modificat-o pe aceasta: i) Legea nr. 208/2005 pentru modificarea art. 285 din Legea nr. 297/2004, ii) Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare - publicată în Monitorul Oficial al României nr.677/2005, și iii) Legea nr. 97/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 41 / 2005, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 375/2006.

Legislatia secundară este emisă de către Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare, în calitate de autoritate de reglementare și supraveghere a pieței de capital din România, și este împărțită pe mai multe sub-sectoare, dupa cum urmeaza :

1. servicii de investiții financiare – stabilește condițiile în care intermediarii se pot autoriza și pot presta servicii de investiții financiare;

2. organismele de plasament colectiv/depozitari/societățile de administrare a investițiilor – stabilește condițiile în care societățile de administrare a investițiilor (S.A.I.) si societățile de investiții se pot autoriza precum și modul în care o S.A.I. poate autoriza și administra fonduri de investiții. De asemenea, stabilește condițiile în care o instituție de credit poate dobândi calitatea de depozitar precum și operațiunile pe care un depozitar le poate desfașura;

3. operatori de piață/piețe reglementate – stabilește condițiile în care operatorii de piață se pot autoriza și de asemenea condițiile în care aceștia pot autoriza, organiza și administra piețe reglementate/nereglementate;

4. casa de compensație/depozitarul central – stabilește condițiile în care o casă de compensație/depozitar central se poate autoriza și de asemenea condițiile în care aceste entități pot efectua activități de depozitare, compensare și decontare a tranzacțiilor cu instrumente financiare;