Turcia - nivel de integrare în economia globală

In acest inceput de secol, Turcia se prezinta ca o tara cu un potential tot mai ridicat pe plan politic si economic, reusind sa se impuna pe plan regional ca principala putere. Desi exista multe domenii in care se observa o relativa subdezvoltare fata de alte tari dezvoltate, potentialul Turciei este deloc neglijabil, mai ales in contextul unei perioade ne nesiguranta economica si politica la nivel mondial.

Pe plan Demografic, Turcia se diferentiaza puternic de toate statele vecine, avand o populatie in 2008 de peste 71 milioane locuitori. Forta de munca este ieftina numeroasa si mai ales tanara, Turcia avand 24.4% din populatie sub 14 ani, 68.6% intre 15 si 65 ani, si numai 7% din populatie peste 65 ani.

Rata fertilitatii este de 2.21, aratand ca, in medie, femeile au 2.21 copii. Rata de sustinere a populatiei este de 2.1 copii per femeie, Turcia avand astfel un potential foarte ridicat din punct de vedere demografic, avand o populatie numeroasa si tanara.

Pe plan Politico-Militar, Turcia este o tara in ascensiune. Este membra ONU(1949), NATO(1952) OECD(1961), OIC (1969), OSCE (1973), ECO (1985), BSEC (1992) G-20 (economiile mari) (1999), si in prezent membru non-permanent al Consiliului de Securitate ONU. Fortele armate insumeaza 1 043 000 militari, mai mult decat toate tarile U.E. la un loc, fara Anglia. In 1998 s-a lansat o investitie pe 20 de ani de 160 miliarde dolari, bani cu care se urmareste modernizarea armatei prin obtinerea de tehnologie avansata. In 2008, Turcia a investit in armata 30,936,000,000 dolari, aceasta suma reprezentand insa numai 5% din PIB.

Principala zona de interes a Turciei se afla in Asia centrala si zona Marii Caspice, acesta regiune facand parte zona lingvistica Turco-altaica, populatia fiind foarte apropiata ca origini de cea turca. Plecand de la acest important avantaj, Turcia a facut importanti pasi in consolidarea relatiilor politico economice cu acesta zona, dar si cu Orientul Mijlociu. Unul dintre acesti pasi il reprezinta conducta pentru petrol si gaze naturale Baku-Tbilisi-Ceyhan. Turcia a eliminat vizele pentru statele Asiei Centrale si, prin intermediul ECO a instituit cu acestea o alianta comerciala. Politica externa a Turciei este indreptata de asemenea catre imbunatatirea relatiilor cu Iranul, Afganistanul si Iranul.

Economic Cooperation Organization

Primirea Turciei in U.E. este inca o dezbatere deschisa, aderarea acesteia putand genera schimbari puternice in U.E., de la mecanismele decizionale pana la planul social.

Relatiile Turciei cu SUA se bazeaza pe alianta militara, pozitia strategica a Turciei si pe un parteneriat economic bilateral semnat in 2002, insa tensiunile se mentin la o cota considerabila.

Din punct de vedere Economic, Turcia a fost puternic marcată de disputele politice interne care au condus la amânarea reformelor structurale şi constrângerile internaţionale rezultate din angajamentele Turciei faţă de FMI prin Acordul Stand-by 2005-2008(acest acord stand-by al Turciei cu FMI, in valoare de 10 miliarde de dolari, a expirat in luna mai, dar Turcia este pe punctul de a incheia un acord stand-by preventiv cu Fondul Monetar International, prin care va avea acces la fonduri de 20-40 miliarde de dolari, necesare pentru a sustine economia care incetineste, a declarat o sursa din guvern) şi UE prin programul de pregătire pentru aderare la UE (2007-2009).

Încetinirea ritmului reformelor economice ca urmare a disputelor politice interne pe tema alegerii şefului statului (care s-au rezolvat după alegerile generale anticipate) a afectat ritmul creşterii economice, produsul intern brut (PIB) crescând cu numai 4,5%, cu cel mai scăzut nivel din ultimii 5 ani. Rata medie de creştere a PIB în perioada 2001-2006 fiind de 7,2%.

Ritmul scăzut al creşterii economice a fost rezultatul performanţelor reduse din principalele sectoare care contribuie la formarea PIB. Producţia agricolă afectată de seceta prelungită, a scăzut cu -7,3% faţă de anul 2006. Industria prelucrătoare care are cea mai importantă contribuţie la formarea PIB, a avansat cu numai +5,4% faţă de +8,4% în anul 2006. Sectorul construcţiilor crescut cu numai +5%, faţă de creşterea de +18,5% din 2006, iar sectorul comercial care are cea de-a doua mare contribuţie la formarea PIB după sectorul industrial a crescut cu numai +5,5% (+6,3% în 2006).