Globalizarea Economică și Statul Național

Capitolul 1

NOTIUNEA DE GLOBALIZARE

Globalizarea este un subiect controversat. Lipsita de orice controversa este in schimb importanta acestui subiect, si nu doar in ceea ce priveste educatia politica. Democratia, legitimarea sau raporturile cu economia sunt teme care sunt atinse decisiv de dezbaterea cu privire la globalizare.

Globalizarea, un termen nou, dar intre timp omniprezent, este instrumentalizat pentru a raspunde unor interese variate. Recunoasterea acestor procese aduce beneficii care depasesc granitele discutiei cu privire la globalizare.

Atunci cand ne ocupam de subiectul "globalizare" trebuie sa avem in vedere si dezbaterea actuala cu privire la problemele centrale si de viitor care vizeaza atat politica cat si educatia.

Nu exista o definitie a globalizarii intr-o forma universal acceptata si probabil nici definitiva. Acest motiv rezida in faptul ca globalizarea include o multitudine de procese complexe cu o dinamica variabila, atingand domenii diferite ale societatii, aceasta putand fi un fenomen, o ideologie, o strategie au toate la un loc.

In prezent, in randul analistilor vietii economice si internationale contemporane, s-a conturat o larga convergenta de opinii in vederea aprecierii faptului ca lumea s-a schimbat profund, ca se afla intr-o stare de permanenta tranzitie economica si politica.

Globalizarea este un cuvant la moda. Fiecare forma de organizare a lumii are potentialul sau de libertate, de creatie, de pericol si de oroare. Lumea statelor natiune bine constituita si suverane este de asemenea, lumea mai multor razboaie mondiale, de infruntari infricosatoare.

Globalizarea este cumva ceea ce poate fi numit “dezintermedierea politica”, adica slabirea tuturor structurilor intermediare intre problemele locale si indivizi.

Globalizarea reprezinta o integrare la nivel mondial a pietelor financiare, statelor unite si tehnologiilor in cadrul unei piete libere capitaliste, la o scara nemaiintalnita pana in prezent.

Donald Hafner, profesor de stiinte politice la Boston College USA, afirma despre globalizare ca reprezinta o intensificare a relatiilor de interdependenta la scara transcontinentala.

Globalizarea poate fi conceputa ca un proces ori ansamblu de procese, ce cuprind transformarea intr-o organizare spatiala a relatiilor sociale si tranzactiilor, exprimata prin intermediul fluxurilor transcontinentale sau inter-regionale si retele de activitati, interactiuni si putere.

In opinia autorilor Daniel Daianu si Radu Vranceanu, globalizarea, intr-o acceptiune obisnuita si care starneste controverse aprinse, priveste procese definitorii mai cu seama pentru ultimele doua decenii, si nu ceea ce poate fi judecat prin prisma aspiratiei generale a oamenilor de pretutindeni, aceea de a poseda instrumente si tehnici de cunoastere si de stapanire a naturii din ce in ce mai potente.

Ulrich Menzel definea globalizarea drept “intensificarea cantitativa si calitativa a tranzactiilor ce depasesc limitarea impusa de granite, concomitenta cu expansiunea spatiala a acestora“ iar autorii Schumann si Martin afirmau despre aceasta ca este “un proces al cresterii numarului legaturilor dintre societati si domenii-problema “.

Globalizarea reprezinta un proces istoric, un rezultat al inovatiilor si al progresului tehnologic, referindu-se de asemenea la o crestere continua a economiilor lumii, datorata in special fluxurilor comerciale si financiare.

Dimensiunea economica a globalizarii are, fara nici un dubiu, o foarte mare importanta, ea fiind una dintre cele mai importante cauze si forta motrica pentru procesele de globalizare din celelalte domenii.

Nu poate fi insa trecut cu vederea faptul ca globalizarea cuprinde cu mult mai mult decat integrarea sporita a economiei mondiale: de aceea, ea nu poate fi limitata strict la procesele economice, lucru care se intampla insa de multe ori.

Diferitele discipline stiintifice implicate precum stiintele economice, istorice, politice si sociologia, intampina probleme atunci cand urmeaza sa defineasca aceasta notiune. Acest lucru nu este de altfel de mirare, deoarece aceasta incercare de a „delimita delimitarile“ este aproape imposibila.

In sens larg, globalizarea poate fi definita ca fiind procesul deosebit de dinamic al cresterii interdependentelor dintre state, ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor transnationale, in tot mai largi si variate sfere ale vietii economice, politice, sociale si culturale si avand drept implicatie faptul ca problemele devin mai curand globale decat nationale, cerand la randul lor o solutionare globala.

Globalizarea a devenit un proces obiectiv, implacabil, ce se desfasoara cu o viteza deseori ametitoare si greu de urmarit, cuprinzand in sfera sa, cvasitotalitatea statelor lumii.

Totul pare sa graviteze in jurul noii ideologii a globalizarii, care a creat noi aliniamente opuse in cele mai diverse cercuri de pe intreaga planeta. De aici apar diverse controverse cu caracter teoretic, dar si aversiuni sau inclestari ce devin deseori, violente.

Din pacate, in tara noastra globalizarea este privita intr-un mod diferit de catre mediile economice, politice si culturale, pe cand in marea masa de cetateni, ea este privita ca si un concept abstract, ori in cel mai rau caz, nu s-a auzit de asa ceva.

De fapt, cu toate ca o estimare efectuata de organe abilitate nu exista, se considera intr-o maniera generala, ca 90% din populatia Romaniei nu cunoaste despre ce este vorba. Acest lucru se intampla in special, din cauza ca o dezbatere reala este cu totul absenta, iar sursele se informare sunt extreme de reduse si de asemenea, greu accesibile.

Aceasta carenta de informare face ca fenomenul globalizarii sa fie tratat in mod superficial am putea spune, chiar si de catre acei care ar trebui sa fie direct interesati de consecintele pe care aceasta le are si le va avea in Romania.

In ansamblu, globalizarea poate fi privita prin prisma a doua aspecte majore si anume:

- reprezinta un fenomen ireversibil;

- este un fenomen ce nu poate fi evitat.

Abordarea acestor doua aspecte presupune unghiuri de vedere opuse si pareri contradictorii. Exista voci care considera globalizarea ca pe un fenomen preponderent pozitiv, aducandu-se argumente in acest sens, precum comunicarea prin intermediul internetului, dar exista deopotriva si voci care afirma ca globalizarea are si aspecte preponderent negative, fiind de fapt un fenomen artificial, creat de organisme ca FMI, Banca Mondiala si Organizatia Mondiala a Comertului, care sub paravanul unor obiective declarate drept nobile, ca ajutorarea tarilor slab dezvoltate si combaterea saraciei, urmaresc interesele marilor puteri si a puternicelor companii multinationale.

Romania se situeaza pe o pozitie de mijloc, fapt ce inseamna ca dam intr-un fel sau altul dreptate ambelor tabere. Insa, ceea ce ne distinge este aceea ca globalizarea va avea ca finalitate pierderea identitatii nationale si a celei umane.