Uniunea economică și monetară

INTRODUCERE

Uniunea Economică şi Monetară (UEM) este o înţelegere între naţiunile europene participante în vederea de a împărtăşi o monedă unică, euro, şi o politică economică unică cu un set de condiţii de responsabilitate fiscală. Actualmente, sunt 27 State Membre cu nivele de integrare variate în EMU. Treisprezece State Membre au adoptat moneda euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovenia şi Spania. Alte trei State Membre, Marea Britanie, Danemarca şi Suedia, nu au nici un plan imediat în privinţa adoptării monedei euro. Alte unsprezece State Membre, Cipru, Malta, Letonia, Lituania, Estonia, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România şi Bulgaria, sunt în stagii diferite ale adoptării monedei euro şi cel mai probabil vor adera la zona euro în următorii zece ani.

Privită ca o etapă superioară a integrării multinaţionale, Uniunea economică şi monetară este rezultatul adâncirii, a intensificării integrării şi presupune :

- politică monetară comună

- strânsă coordonare a politicilor economice ale statelor membre

- monedă unică

- liberalizarea fluxurilor de capital

- un sistem instituţional care să coordoneze şi administreze politica monetară

La izbucnirea celui de-al doilea război mondial, majoritatea monedelor din ţările industrializate erau strâns apropiate de dolar sub ceea ce s-a numit „standardul de aur” în sistemul de la Bretton Woods. Supremaţia de facto a dolarului şi devalorizările câtorva monede europene au condus politicienii europeni la căutarea unei soluţii de redresare a acestui imbalans printr-o integrare economică între naţiunile europene.

Europa a rămas profund divizata şi afectata în mod deosebit de cele doua războaie mondiale, care au izbucnit pe acest continent. După primul război mondial, ideile şi preocupările pentru o Europa unită au fost frecvent evocate.

ARGUMENTE PRO ŞI CONTRA FORMĂRII UEM ÎN SPAŢIUL EUROPEAN

Argumentele în favoarea unei uniuni economice şi monetare în spaţiul Uniunii Europene au fost:

- completarea pieţei unice, în sensul că o piaţă unică are nevoie de o monedă unică;

- creşterea vitezei de transfer a fluxurilor monetare şi eliminarea costurilor de conversie;

- reducerea riscurilor legate de schimburi comerciale şi investiţii prin eliminarea fluctuaţiilor ratei de schimb;

- transparenţa preţurilor şi prin aceasta o mai bună informare a participanţilor la tranzacţii;

- disciplina monetară, în sensul că guvernele nu vor mai putea utiliza valutele ca instrumente de politică economică;

- scăderea inflaţiei, datorită disciplinei impuse economiilor care formează zona Euro;

- fuziunea pieţelor financiare, care poate conduce la economii la scară;

- creşterea eficienţei şi obţinerea unor ritmuri de creştere economică înalte;

- întărirea poziţiei Uniunii Europene în cadrul sistemului monetar internaţional;

- facilitarea atingerii ţelului creării uniunii politice;

Argumentele împotriva formării unei uniuni monetare în spaţiul Uniunii Europene au fost:

- pierderea controlului şi a puterii de decizie cu privire la problemele monetare;

- pierderea de flexibilitate, în sensul că guvernele naţionale nu vor putea să ia decizii de politică monetară care să permită protejarea economiilor lor de şocurile externe, în detrimentul altor ţări;

- diferenţe relativ mari în ciclurile de afaceri şi standarde de viaţă între statele membre;

- pericolul de a diviza Uniunea Europeană în state din interiorul şi din afara Uniunii economice şi monetare;

- costurile materiale pe care le incumbă înlocuirea monedelor naţionale cu moneda unică, crearea instituţională şi modificările de natură legislativă cerute de acest demers.

PRINCIPALELE MOMENTE ALE FORMĂRII UEM

-Crearea unui aranjament monetar numit Uniunea Europeană de Plăţi (1950) format nu doar din state europene ci, prin intermediul lirei sterline şi a zonei francului, şi din ţările africane aflate în spaţiul colonial.

-Crearea Comunităţii Economice Europene care a condus la liberalizarea fluxurilor de bunuri şi servicii şi a Pieţei Comune pentru liberalizarea mişcării factorilor de producţie.

-Crearea Sistemului Monetar European (1979) Sistemul Monetar European, adoptat de către membrii Comunităţii Europene, care au devenit membri de facto ai acestuia are ca şi componente:

-o unitate de cont europeană (ECU) utilizată în decontările financiare;

-un fond de cooperare monetară, instituit în 1973;

-mecanismul ratei de schimb;

-Institutul Monetar European.

-Summit-ul de la Haga din 1969 în care s-a pus problema creării unei uniuni economice şi monetare;

-Planul Werner din 1970, care a propus crearea Uniunii Monetare Europene prin fixarea irevocabilă a parităţilor dintre monedele statelor membre şi liberalizarea totală a fluxurilor de capital;

-Crearea, în 1988, a Comitetului pentru Studiul Uniunii Economice şi Monetare, sub conducerea preşedintelui Comisiei Europene din acea perioada. Jaques Delors, care a propus, prin raportul care îi poartă numele, o nouă bază pentru unificarea monetară în Europa. Raportul Delors a definit strategia care a condus la realizarea, în mai multe etape, a uniunii monetare.

-Tratatul de la Maastricht (1992) privind constituirea Uniunii Europene, care în plan monetar, a consfinţit constituirea unei Bănci Centrale la nivelul Uniunii şi a stabilit criteriile pe care statele membre trebuie să le îndeplinească pentru a deveni membru al spaţiului monetar european.

-Crearea Sistemului European al Băncilor Centrale, a cărui funcţionare se bazează pe mai multe principii generale dintre care amintim independenţa instituţională şi financiară, transparenţa, subsidiaritatea şi responsabilitatea în atingerea obiectivelor propuse prin Tratatul de la Maastricht.

-Introducerea monedei Euro, începând cu ianuarie 1999.

SISTEMUL MONETAR EUROPEAN

ECU (European Currency Unit) a fost introdus în anul 1975 ca unitate oficială de cont a Comunităţii Europene înlocuind Unitatea Europeană de Cont. Din punct de vedere al structurii, ECU a reprezentat o monedă nominală, de fapt un coş monetar constituit în funcţie de puterea economică a statelor membre participante la constituirea acestuia. Spre deosebire de mecanismul ratei de schimb, ECU a inclus toate statele comunitare care erau membre ale Sistemului Monetar European.