Organizația Internațională pentru Standardizări

Organizatia Internationala pentru Standardizari

Organizatia Internationa pentru Standardizari (ISO) este un organism international pentru definirea standardelor, format din reprezentanti ale organelor nationale de standardizare, care produc standarde industriale si comerciale la nivel mondial.

Chiar daca ISO se autodefineste ca organizatie non guvernamentala, capacitatea sa de a stabili standarde care devin legi – prin acorduri si tratate – face ca aceasta organizatie sa fie mult mai puternica decât multe alte ONG-uri. În practica actioneaza ca un consortiu cu legaturi foarte puternice si strânse cu guvernele. Participantii au în compunere un organism de standardizare pentru fiecare tara membra ca si pentru principalele corporatii.

ISO coopereaza strâns cu Comisia Electrotehnica Internationala (IEC), care este responsabila pentru standardizarea echipamentelor electrice.

În genere normele ISO sunt receptionate (primite), armonizate si difuzate în România de UNI care participa în reprezentanta tarii la activitatea normativa a ISO.

În mod obisnuit aceasta organizatie este numita ISO.

ISO este sigla pentru "International Organization for Standardization". Desi acest cuvânt este un acronim el deriva si de la termenul grecesc isos, care înseamna egal. Daca ar fi fost doar un simplu acronim atunci ar fi fost: OIS în româna, IOS în engleza, OIN în franceza, fondatorii însa au ales ISO ca abreviere universala.

Standardele ISO sunt numerotate, si au un format de tipul: "ISO 99999:yyyy: Titlul" unde "99999" este numarul standardului, "yyyy" este anul publicarii, si "Titlul" descrie obiectul.

Multe fisiere (file) de imagini de variate tipuri de CD folosesc extensia "ISO" ca sa arate ca folosesc filesystem standard ISO 9660. În mod virtual toate computerele (PC-urile) cu un lector CD-ROM folosesc acest standard. Chiar si DVD-ROM –urile folosesc filesystem ISO 9660.

ISO 1 - ISO 999

• ISO 31 cantitatea si unitatea de masura: etalonul;

• ISO 216 dimensiunile foii de hârtie;

• ISO 233 : Transcrierea caracterelor arabe în caractere latine;

• ISO 639 codurile pentru reprezentarea numelui limbii;

o ISO 639-1:2002 codurile pentru reprezentarea numelui limbii -- Partea 1-a: codul Alpha-2;

o ISO 639-2:1998 codurile pentru reprezentarea numelui limbii -- Partea a 2-a: codul Alpha-3;

o ISO 639-3: Codul Alpha-3 pentru tratarea exhaustiva a limbilor (ISO/DIS 639-3) ;

o ISO 639-4: Ghidul implementarii si principiile generatoare pentru codurile de limba (ISO/CD 639-4);

o ISO 639-5: Codul Alpha-3 pentru familiile de limbi si grupuri de limbi (ISO/CD 639-5);

• ISO 646 variante ale codului ASCII a 7 bit;

• ISO 690 referinte bibliografice;

• ISO 732 formatul 120 al peliculei fotografice;