Telefonia Celulară

Istoricul telefoniei celulare

Retelele radio clasice (2 way) au fost introduse in premiera de catre compania SouthWestern Bell in anul 1946 in orasul St. Louis.

In timp, serviciile oferite de acestea au aratat mai multe dezavantaje, pricipalul fiind spatiul mare dintre canale, necesar pentru a elimina interferentele.

In 1947, Laboratoarele Bell au inceput explorarea conceptului potrivit caruia celule mobile de putere mica si administrate prin calculator permit folosirea frecventelor de catre un numar mai mare de abonati, marindu-se simultan si gradul de mobilitate al acestora (tehnologia informatica care sa poata sustine acest nou tip de comunicatii a fost lansata de abia la mijlocul anului 1960 o data cu descoperirea circuitelor electronice comutate).

In ciuda faptului ca acest concept al telefoniei celulare a fost descoperit in USA, nu America a fost cea care a implementat prima retea celulara pentru servicii comerciale. Aceasta intarziere nu s-a datorat doar perioadei mari scurse intre descoperirea conceptului si posibilitatea aplicarii lui din punct de vedere tehnic, ci mai ales datorita procesului indelungat de realizare a cadrului legislativ de functionare a acestuia in USA (AT&T a realizat un studiu din care rezulta ca America a pierdut 86 de bilioane de dolari in aceasta perioada).

Din motivele descrise, primul sistem celular comercial a aparut in Japonia in 1979, urmat in 1980 si 1981 de realizari in tarile scandinave.

Principalele tipuri de sisteme celulare sunt:

" Advanced Mobile Phone Service (AMPS), sistem analog, utilizat in USA si dezvoltat pe baza un proiect original al firmei AT&T; acum existent in alte 70 de tari. Variante digitale: Narrow-AMPS si Digital-AMPS

" Nordic Mobile Telephone (NMT), sistem analog proiectat pentru sisteme mici de 20.000 - 30.000 de utilizatori, avand 180 de canale, fiecare dintre ele ocupand 25 sau 30 Khz in banda de 450 MHz. Versiunile ulterioare lucreaza in banda de 900 de MHz, avand 1.000 de canale cu o latime de banda de 25 KHz sau 2.000 de canale cu 12,5 KHz. NMT este folosit in prezent in 30 de tari din lume.

" Total Access Communications Service (TACS), sistem analog folosit in Europa de catre 25 de tari, avand o capacitate de 1.320 de canale cu o latime de 25 KHz; o forma specifica a fost dezvoltata in Japonia, denumita JTACS si in Anglia, denumita Extended-TCAS.

" Global System for Mobile communications (GSM), sistem digital aparut datorita necesitatii de a realiza o infrastructura celulara deschisa si anume o compatibilitate intre sistemele celulare din diferite tari europene, compatibilitate care sa permita trecerea granitelor, folosirea acelorasi terminale si obtinerea acelorasi servicii etc.

Istoricul telefoniei celulare digitale

In anii '80 telefonia celulara analogica a inregistrat cresteri rapide in Europa, in special in Anglia, Scandinavia, Franta si Germania, fiecare tara dezvoltand alt sistem, ceea ce a condus la incompatibilitati privind echipamentele terminale folosite si modul de operare.