Geografia industriei carbonifere

GEOGRAFIA INDUSTRIEI CARBONIFERE

1.Generalitati.

Cărbunele reprezintă o rocă sedimentară organogenă, provenită din acumulări de resturi de plante, transformate chimic în scoarța terestră la început sub acțiunea microorganismelor anaerobe, iar apoi sub influența preponderentă a temperaturi-lor și presiunilor înalte. În rezultatul acestor procese, resturile de plante, ce inițial conțin 50% carbon, 6% hidrogen, 44% oxigen, pierd oxigenul și hidrogenul, se îmbogățesc în carbon și, treptat, se pietrifică. După gradul de carbonizare, după coraportul de carbon și hidrogen, pe care îl conțin și după capacitatea calorică, cărbunii se împart în 5 tipuri, descrise în tabe-lul 2.4.

Rezervele mondiale de cărbune.

- Rezerve geologice: 14-16 trilioane tone.

- Rezerve certe: 860,9 miliarde (1 trilion) tone (2011).

Mai bine de jumătate (53%) din aceste rezerve aparțin cărbunilor inferiori. Resursele cunoscute de cărbune pot asigura omenirea pe o perioadă de 200 ani, cu atât mai mult că până la începutul secolului XXI rezervele mondiale erau în creștere (vezi tabelul 2.5).

La nivel de regiuni, după cum reiese din tabelul 2.6, cele mai mari rezerve re-vin Europei, Americii de Nord și Asiei. Tot din același tabel putem conclude că majoritatea zăcămintelor carbonifere sunt plasate în emisfera nordică.

2.Zăcăminte de cărbune au 83 de formațiuni statale ale lumii, printre care Noua Caledonie și Taiwanul. Din ele, însă, de cele mai mari rezerve dispun țările indi-cate în tabelul 2.7.

Sursa: BP Statistical Review of World Energy, June, 2012. Din cele peste 3600 de bazine carbonifere, câte există pe Pământ, mai impor-tante sunt.

SUA: Appalachian (6), Illinois, De Vest (9), Munților Stâncoși, Michigan. Rusia: Tungus (1), Lena (2), Kansk-Acinsk (3), Kuznețk (4), Peciora (7), Ce-remhovo, Taimâr (8), Saha de Sud. China: Fushun, Fuxin (Manciuria), Taiyan, Datong (provincia Shanxi), Sichuan, Yunnan. India: statele Bihar, Assam, Madras, Bengalul de Vest (Damodar). Australia: Sydney, statul Australia de Sud. Germania: Ruhr (5), Saar, Köln-Aachen, Saxono-Thuringian (al Elbei), Lausitz. Republica Africa de Sud: Withbank (regiunea Transvaal). Ucraina: Doneț (10), Niprean, Lvov-Volân. Kazahstan: Karaganda, Ekibastuz. Polonia: Silezia Superioară, Silezia Inferioară, Lublin. Conform datelor contemporane, 47% din rezervele mondiale de cărbune sunt cantonate în depozitele de roci paleozoice, 37% - în rocile mezozoice și 16% - în cele cainozoice. Cele mai mari zăcăminte au rocile de vârstă carboniferă, permia-nă și cretacică. Extragerea cărbunelui se desfășoară în mine sau în cariere. Dobândirea în mi-ne este rentabilă până la adâncimea de 1500 m., cel mai des ele nedepășind 500 m. Exploatarea în cariere este posibilă numai în cazurile când adâncimea de aflare a zăcămintelor nu depășește 100-200 m, deși, uneori poate fi și mai mare. În paranteze se indică locul pe care îl ocupă bazinul respectiv după rezervele geologice în ierar-hia mondială Unele state europene, cum ar fi Franța, Marea Britanie și Olanda nu mai do-bândesc cărbune din mine, iar în 2018 lor li se va alătura și Germania, care va sista extragerea din cele 8 mine de cărbune ce funcționează în prezent în landurile Saar și Renania de Nord - Westfalia (Nordrhein-Westfalen). Cantitatea totală de cărbuni extrași în lume pe parcursul secolului XX a fost în permanentă creștere. În valori absolute (mil. t), evoluția dobândirii arată în felul următor.