Sisteme de Monitorizare pentru Transporturi pe Calea Ferată

Sisteme de monitorizare pentru transporturi pe calea ferată

Transportul pe calea ferată este posibil numai în condițiile existenței unor mijloace materiale specifice, aflate în cantități suficiente și în condiții perfecte de funcționare.

Principalele categorii de mijloace materiale sunt:

- calea ferată propriu-zisă pe care circulă trenul;

- materialul rulant (locomotive și vagoane);

- stațiile de cale ferată;

- instalațiile pentru conducerea circulației și asigurarea securității depline a deplasării;

- instalațiile de telecomunicații, necesare stabilirii legăturilor între toate organele care iau parte la circulația trenurilor;

Din punct de vedere constructiv, liniile de cale ferată pot fi simple, duble sau multiple. Din punct de vedere al exploatării, liniile se clasifică în: linii magistrale, linii secundare și linii de interes local.

Stațiile sunt unități de producție într-o exploatare de cale ferată. Ele sunt prevăzute cu linii pentru gararea, încrucișarea și trecerea înainte a trenurilor și sunt organizate pentru asigurarea transportului de călători și marfă.

Pentru a da posibilitatea trenului de a trece de pe o linie pe alta, este necesar existența unui dispozitiv, numit schimbător de cale (Fig. 1). Când o linie trebuie să traverseze o altă linie, în același plan, dispozitivul din cale care se folosește se numește traversare.

Fig. 1 Elementele componente ale unui schimbător de cale simplu

Deplasarea unui tren de la o stație la alta se face numai cu consimțământul celor două stații între care circulă trenul. Consimțământul dat de impiegatul de mișcare se numește cale liberă; el se dă telefonic și se înscrie în registrul ,,de căi libere, comenzi și mișcare” semnându-se pentru fiecare consimțământ.

Pentru coordonarea tuturor mijloacelor de lucru care asigură circulația, aceasta se realizează după un plan dinainte stabilit, numit planul de mers al trenurilor. El reprezintă totalitatea mersurilor de tren de pe o anumită secție de circulație, întocmindu-se pe magistrale.

Pentru a mări posibilitățile de transport și pentru și pentru a evita în același timp accidentele, rețeaua căii ferate se împarte în distanțe de circulație. Prin distanță de circulație se înțelege intervalul dintre două puncte de secționare, pe care nu trebuie sa se găsească în același timp decât un singur tren.

Organizarea circulației trenurilor se face în funcție de instalațiile cu care sunt înzestrate secțiile de circulație: instalații telefonice (cale liberă), instalații de bloc de linie automat și instalații dispecer.

Exploatarea feroviară nu este posibilă fără un minim de instalații SCB ( semnalizare, centralizare, bloc) și TTR ( telegraf, telefon, radio). Acest minim constă în:

- semnale de acoperire a stațiilor, numite semnale de intrare, prin care mecanicul este avizat din timp dacă poate intra sau nu, cu trenul în stație;

- legături telefonice locale între două stații vecine, prin care impiegații de mișcare in baza unor reguli bine stabilite stabilesc ordinea de circulație a trenurilor și eliberarea liniei curente dintre stații.

- încuietori de macaz, cu ajutorul cărora se poate controla poziția în care se află macazul și linia la care dă acces macazul.

Instalațiile SCB au evoluat în timp în prezent există mai multe tipuri de instalații. Acestea sunt:

• Instalații de asigurare. Schimbarea poziției macazurilor se face manual, la fața locului, de către acari, cu aparate de manevrare cu contragreutate, iar controlul poziției macazurilor se face prin încuietori cu chei. Nu pot asigura nici un control asupra poziției trenurilor.

• Instalații de centralizare electromecanică. Acționarea macazurilor și a semnalelor se face tot prin pârghii mecanice, amplasate de regulă în două cabine deservite de acari, însă pârghiile sunt înzăvorâte electric (blocate) de la un post central, de unde se coordonează întreaga activitate a stației, de către impiegatul de mișcare (IDM).

• Instalații de centralizare electrodinamică. Sunt instalații moderne la care acționarea și înzăvorârea macazurilor se efectuează electric de la un singur post central de către IDM.

Avantajele centralizării electrodinamice sunt:

- asigură control optic și acustic, permanent asupra ,,obiectelor” stației (semnale, macazuri, linii, bariere, etc. ).