Asigurări Maritime

1.1 Aparitia asigurarii maritime

Asigurarea maritima este cea mai veche forma de asigurare si

pentru câteva secole a fost singura forma de asigurare. Izvoarele

istorice plaseaza începutul asigurarii maritime în Italia în prima parte a

secolului al XIII-lea de unde s-a împrastiat încet, dar sigur, în alte zone

ale Europei, fiind atestata documentar pentru prima data, în Anglia, în

1547. Asiguratorii erau comercianti sau chiar proprietari de nave care, în

schimbul unei sume de bani, se obligau sa plateasca o parte din paguba

suferita de proprietarul marfurilor sau al navei în cazul în care acestea

se pierdeau. Astfel pentru a asigura o marfa cu o valoare de 1000 lire

sterline, proprietarul marfurilor trebuia sa gaseasca un numar de

persoane disponibile a prelua o parte din riscurile la care acesta se

expunea si uzual acestia acceptau sa acopere 50 sau 100 de Lire. În

cazul în care marfa se pierdea proprietarul marfurilor trebuia sa

gaseasca persoanele care au subscris si sa recupereze de la acestia

partea, pe care fiecare dintre ei s-a obligat sa o plateasca.

Deoarece asiguratorii erau destul de greu de gasit a devenit

mult mai confortabil ca acestia sa se întâlneasca într-un anumit loc si

astfel sa poata fi gasiti cu usurinta. În anul 1566 a fost construita, în

Londra, o bursa (Royal Exchange) dupa modelul bursei din Antwerp, ca

loc de întâlnire pentru comercianti. În anii 1680 s-au produs evenimente

majore în istoria asigurarilor si anume începuturile asigurarii contra

incendiilor si aparitia Lloyd’s. Asigurarea împotriva incendiilor a aparut

ca urmare a pagubelor foarte mari produse de incendiile din acea

perioada. Cel de-al doilea eveniment a fost unul de o importanta majora

pentru piata asigurarilor maritime si merita sa i se acorde o atentie mai

mare.

1.2 Aparitia si dezvoltarea Lloyd’s

În perioda regelui Charles al II–lea numarul cafenelelor a sporit

continuu, în Londra, ajungând în 1688 la circa 300. Cele mai multe

dintre ele aveau o clientela specializata, una dintre ele fiind Lloyd’s

Coffee House condusa de catre Eduard Lloyd, un barbat de circa 40 de

Introducere în asigurarea maritima

ani, cunoscut pentru seriozitatea si puterea sa financiara. Înca de la

început el s-a orientat catre domeniul maritim profitând si de faptul ca în

numai 28 de ani numarul de nave din flota engleza s-a dublat.

În 1691, Lloyd’s Coffee House s-a mutat pe strada Lombard, cât

mai aproape de centrul financiar al orasului, unde a ramas pentru 8 ani.

În 1696 a început sa publice Lloyd’s News, un ziar modest care

cuprindea cele mai noi informatii din domeniul maritim, care însa nu a

rezistat decât pentru câteva luni. Lloyd’s a devenit de asemenea un loc

în care se efectuau licitatii pentru vânzarea navelor si a altor bunuri.

Eduard Lloyd a murit în 1713, probabil fara a fi constient de prestigiul pe

care numele sau îl va dobândi în timp, prin asocierea cu asigurarea

maritima, lasând cafeneauna ginerelui sau William Newton.

În 1734 a început sa se publice un nou ziar intitulat Lloyd’s List,

ziar în care majoritatea informatiilor erau furnizate de numerosii

corespondenti locali din diferite porturi ale lumii. Trebuie mentionat ca la

acea vreme mai existau destule cafenele în care se desfasurau activitati

de asigurare, dar Lloyd a realizat rapid avantajul pe care ti-l da o

reputatie solida si de aceea a încurajat asocierea subscriitorilor în

cafeneaua sa, a amenajat un “rostroom” într-un colt al cafenelei sale, de

unde un baiat, numit “The Kidney”, anunta clientii despre evenimentele

importante din lume si despre scufundarea navelor.

Asigurarea maritima nu era chiar un domeniu foarte profitabil în

acea perioada, în 1693 au fost înregistrate pierderi fara precedent,

aproximativ un milion de lire sterline, ca urmare a pierderii a aproximativ

100 de nave aflate într-un convoi si aceste pierderi au condus multi

asiguratori la faliment. Câtiva ani mai târziu odata cu pierderea unei

nave, s-a descoperit ca brokerul ce s-a ocupat de asigurare a inventat

doua nume pe care le-a trecut pe polita de asigurare. Aceste practici

incorecte si falimentul unor asiguratori a condus, în ciuda protestelor

brokerilor, armatorilor sau comerciantilor, la înfintarea în 1720 a doua

companii de asigurare London Assurance si Royal Exchange Assurance

si la interzicerea drepturilor altor, companii de a efectua asigurari, însa

s-a renuntat în scurt timp la aceasta procedura.