Inundațiile și sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

1.DEFINIREA TERMENULUI DE INUNDAÞIE

Adesea, noþiunile de viiturã ºi inundaþie sunt utilizate ca sinonime, deºi diferenþele dintre cei doi termeni

sunt foarte clare. Semnificaþia hidrologicã a noþiunii de viiturã a fost prezentatã mai sus.

Inundaþia reprezintã în sensul cel mai general, acoperirea cu apã a unui spaþiu care în mod normal este

emers sau uscat. Dintre multiplele definiþii care au fost date inundaþiilor de-a lungul timpului (Chow, 1973; Ward,

1975, 1978; º.a.), ca fenomene hidrologice, considerãm cã cea mai adecvatã este cea din Glosarul Internaþional de

Hidrologie OMM – UNESCO (1992) conform cãreia inundaþia reprezintã „punerea în submersie a albiei majore de

cãtre apa care debordeazã din albia minorã sau acumularea apei provenite din precipitaþii sau topirea zãpezilor în

zone cu drenaj natural insuficient”. Inundaþiile pot fi provocate de viiturile fluviale, dar ºi de alte fenomene

hidrologice: ridicarea nivelului apelor freatice ºi stagnarea lor la suprafaþa solului, furtuni, maree, valuri (tsunami),

ce provoacã inundaþii litorale º.a.. În mediul urban sunt frecvente inundaþiile pluviale urbane generate de

precipitaþii de mare intensitate ºi de capacitatea insuficientã a reþelei de canalizare de a prelua apa pluvialã º.a.

O viiturã produsã pe un râu poate determina sau nu o inundaþie, în funcþie de debitul de apã care se

scurge.

2. TIPURI DE INUNDAÞII

În funcþie de factorii care contribuie la producerea lor ºi de spaþiile care sunt afectate, se disting mai multe

tipuri de inundaþii, dintre care cele mai frecvente sunt inundaþiile fluviale, litorale ºi urbane.

Inundaþiile fluviale sunt generate de revãrsarea apei unui organism fluviatil peste limitele albiei minore în

spaþiul albiei majore. Ele pot fi provocate de mai multe cauze, precum: precipitaþiile bogate, creºterea nivelului

apei ca urmare a agradãrii albiei prin aluvionare, blocaje de gheaþã, ruperea digurilor ºi barajelor º.a.

Inundaþiile litorale afecteazã zonele costiere, fiind generate de cauze precum: furtuni puternice ce

provoacã valuri de mari dimensiuni ce pot conduce uneori la ruperea digurilor; creºterile mareice amplificate de

furtuni. În funcþie de factorii generatori, inundaþiile litorale pot fi cu apã sãratã sau salmastrã.

Inundaþiile urbane sunt datorate dimensionãrii necorespunzãtoare sau a întreþinerii defectuase a

sistemului de drenaj urban, care, în timpul episoadelor pluviale puternice, nu poate asigura scurgerea apelor

pluviale.

Alte tipuri de inundaþii:

- inundarea zonelor joase de la baza versanþilor prin acumularea apei de ºiroire de pe versanþi;

- inundare prin exces de apã subteranã (în zonele cu pânza freaticã apropiatã de suprafaþa

topograficã).

Inundaþiile pot avea caracter natural sau accidental.

Inundaþiile naturale sunt generate de cauze naturale: precipitaþii bogate, topirea zãpezilor, valuri º.a.

Inundaþiile accidentale sunt determinate de cauze antropice: ruperea barajelor ºi a digurilor, lucrãri

hidrotehnice necorespunzãtoare, exploatarea defectuoasã a unor asemenea lucrãri º.a. În general inundaþiile

accidentale au consecinþe foarte grave asupra societãþii umane ºi provoacã dezechilibre ecologice importante.

3. CAUZELE INUNDAÞIILOR

Cauzele care genereazã viiturile ºi inundaþiile se pot clasifica în funcþie de mai multe criterii. Frecvent, cauzele

viiturilor/inundaþiilor se clasificã în naturale ºi antropice. Amploarea inundaþilor este datã atât de factorii

declanºatori, cât ºi de factorii favorizanþi.

3.1.Cauze naturale

Între factorii naturali declanºatori ai viiturilor ºi inundaþiilor, se înscriu: condiþiile climatice, creºterea

nivelului mãrii, cutremurele de pâmânt, alunecãrile de teren:

Condiþiile climatice reprezintã cauza principalã a producerii viiturilor ºi inundaþiilor. Ele determinã

manifestarea unor asemenea fenomene, atât direct, cât ºi indirect, prin diferite aspecte.

Ploile, mai ales cele torenþiale de intensitate crescutã ºi cu cantitãþi mari de apã cãzutã într-o perioadã

scurtã de timp, constituie o cauzã climaticã aflatã frecvent la originea viiturilor ºi inundaþiilor fluvialeºi urbane.

Inundaþiile din iulie 1975, din iunie 1979 de pe Argeº, din iunie 1988 ºi din iunie-august 1991 de pe Siret, etc,

inclusiv cele din iulie, august ºi septembrie 2005 au fost generate de ploile abundente. Precipitaþiile bogate din

iulie 2005 (peste 200 l/m2) au produs un debit de 2800m3/s pe Trotuº, la postul Vrânceni. Ca urmare 2 persoane au

decedat, 16 case au fost distruse, 709 au fost inundate, 18 poduri ºi 179 de podeþe au fost rupte, 1,5 km de drum

naþional a fost inundat, 300 de fântâni ºi 181 ha de teren arabil etc (Gabor, 2005).

Topirea rapidã a zãpezilor datoratã invaziei unor mase de aer de aer cald stã la baza formãrii viiturilor de tip

nival, frecvent provocatore de inundaþii. Topirea bruscã a zãpezilor ºi a gheþarilor poate fi generatã ºi de erupþii

vulcanice în arealele active din punct de vedere vulcanic. Viitura din decembrie 1995-ianuarie 1996 a fost generatã

în primul rând de topirea zãpezilor. Ea a afectat cu precãdere râurile din vestul ºi centru þãrii, depãºindu-se debite

cu probabilitãþi de retur de 10 ani pe Mureº la Ocna Mureº ºi Alba Iulia (Mustãþea, 2005). Topirea zãpezilor

suprapusã cu cãderea precipitaþiilor poate conduce la producerea unor viituri de tip mixt însoþite de inundaþii.

În România acest fenomen a fost caracteristic pentru inundaþiile ºi viiturile catastrofale produse în luna

mai 1970 pe râurile din Transilvania, pe Olt, pe Siret si pe Dunãre. În primele 4 luni ale anului 1970 au cãzut

precipitaþii abundente care au saturat solul, iar la munte au generat un strat de zãpadã de grosimi apreciabile. În

primele 14 zile din luna mai precipitaþiile bogate cãzute au gãsit un sol saturat ºi s-au scurs în proporþie de 80%, iar

la munte au topit zãpezile. Pe Someº, la Satu Mare, debitul a ajuns la 3200 m3/s, iar la Sighiºoara, Târnava Mare a

ajuns aproape la nivelul primului etaj (Grecu, 2004). Probabilitatea de depãºire a debitelor înregistrate a fost

cuprinsã între 1% ºi 0,5%, deci au fost viituri rare (Stanciu, 2004). În 1970, ca urma a inundaþiilor, au fost afectate

total 83 de localitãþi, parþial 1528 ºi au fost evacuate 256000 de persoane (Grecu, 2004).

Temperaturile foarte scãzute ale aerului în regiunile reci ºi temperate determinã producerea de sloiuri ºi

poduri de gheþã care afecteazã scurgerea apei râurilor. Încãlzirea aerului ºi precipitaþiile lichide specifice perioadei

de trecere cãtre sezonul cald determinã creºteri ale debitelor ºi vitezei apei, care antreneazã cu ele blocuri de

gheaþã ce se pot aglomera în sectoarele de îngustare ºi de meandrare, formând baraje naturale (zãpoare) care

blocheazã scurgerea, generând creºteri de nivel în spatele acestora sau scurgeri puternice în momentul ruperii,

provocatoare de inundaþii (Piºota, Zaharia ºi Diaconu, 2005).

Pe Dunãre, cea maispectaculoasã creºtere de nivel datoratã unui asemenea fenomen a fost consemnatã

în anul 1838 când gheþurile au blocat fluviul în dreptul oraºului Budapesta, nivelurile depãºind cu 2 m pe cele mai

mari înregistrate, deºi debitele s-au situat în limite normale (5000 – 6000 m3/s). În urma acestui blocaj natural

datorat zãporului, nivelurile crescute ºi acþiunea gheþurilor sub influenþa vânturilor au afectat partea de est a

oraºului, distrugând 4254 de case ºi inundaând o suprafaþã de cca. 6000 kmp (Grecu, .2004).

În România inundaþiile provocate de zãpoare sunt frecvent întâlnite pe râurile de munte cu albii ce

prezintã alternanþã de sectoare lãrgite ºi înguste sau de meandre (de exemplu, Bistriþa superioarã).

Furtunile puternice, provocate de ciclonii tropicali sau de musoni genereazã inundaþii ale coastelor

marine, provocând pagube materiale ºi umane de proporþii. Astfel de inundaþii sunt specifice zonelor costiere din

golful Mexic (peninsula Florida), în jurul Philipinelor, în India, China, Bangladesh, pe þãrmurile Europei vestice (în

special în Olanda ºi Belgia) (Grecu, 2004).