Monitorizarea poluării sonore în zone urbane

1. Introducere

Sunetele fac parte integrantă din viaţa noastră, cu ajutorul lor putem comunica, suntem avertizaţi în cazul unor pericole, obţinem informaţii sau ne relaxăm ascultând muzica preferată. Din punct de vedere fizic sunetele reprezintă "vibraţii ale particulelor unui mediu capabile să producă o senzaţie auditiv”. Sunetul este o formă de energie fizică creată de obiectele care vibrează. Aceste vibraţii se transmit sub forma unor unde de presiune crescută sau scăzută care iradiază de la suprafaţa obiectului. Aceste unde constituie stimuli fizici pentru ureche. Sunetul se propagă sub formă de unde elastice numai în substanţe (aer, lichide şi solide) şi nu se propagă în vid. Atunci când auzim ceva, de fapt urechea este atinsă de vibraţiile unduitoare ale presiunii atmosferice. Urechea transformă undele sonore în impulsuri electrice, pe care le transmite mai departe, la creier, care la rândul sau decodifică semnalele. Urechea se obişnuieşte treptat cu sunetele, iar cu timpul învăţăm şi sensul acestora.

Dimensiunile fizice ale sunetului sunt:

• Frecvenţa (numărul de cicluri de vibraţii produse într-o secundă). În general, la om plaja auditivă (suprafaţa de audibilitate) se înscrie între 16 şi 16.000 Hz (cicluri/s). În cazul unui analizor sensibil, limita superioară ajunge la 20.000 Hz. Sensibilitatea maximă a urechii umane este în domeniul 2000 - 5000 Hz. Sunetele sub 16 Hz se denumesc infrasunete, iar cele peste 20000 Hz -ultrasunete. Frecvenţa sunetelor din zgomot joacă un efect hotărâtor, deoarece nu toate frecvenţele sunt percepute la fel, cum ar fi ultrasunetele şi infrasunetele.

• Intensitatea (nivelul de presiune sonoră, se notează cu S), se exprimă prin comparaţie cu un nivel de referinţă, notat S0 şi se măsoară în Belli (mai frecvent subunităţi, respectiv decibeli, dB). Pentru om, limita medie de suportabilitate este de 65 dB iar intensitatea maxim tolerabilă este în jur de 80-100 dB, dar ea variază în funcţie de frecvenţă. Scara de sunete audibile este de la 0 la 140 dB. Nivelul de 20-30 dB este inofensiv pentru organismul uman, acesta este fondul sonic normal. Sunetul de 130 dB provoacă senzaţia de durere, iar de 150 dB este insuportabil. Un frigider produce un zgomot de max. 20 dB, un aspirador - 50 dB, un autocamion - 90dB,un avion cu reacţie la decolare - 106 dB, o motocicletă în demaraj - 110 dB, o orchestră de Jazz - 112 dB.

• Durata sunetului are de asemenea impact asupra organismelor vii. Dacă se depăşesc limitele de suportabilitate se poate ajunge la o psihoză periculoasă.

• Timbrul este calitatea care deosebeşte între ele sunetele egale ca frecvenţă şi intensitate. Timbrul diferit al sunetelor este dat de armonicile semnalului sonor. Sunetele pure sunt foarte puţine, acestea conţin o singură frecvenţă (de exemplu diapazonul). Majoritatea conţin mai multe armonici, acestea deosebesc două sunete cu aceeaşi frecvenţă unul de altul (de exemplu două instrumente diferite).

Fig.2: Unde sonore Fig.3: Perceptia creierului

Studii recente au arătat că mai mult de 20% din populaţia globului trăieşte în condiţiile unui nivel sonor inacceptabil şi peste 60% din populaţia Europei este expusă la nivele îngrijorătoare ale zgomotului în timpul zilei.

Poluarea datorată traficului este una dintre cele mai răspândite şi accentuate proble- me ale mediului în zonele urbane. Zgomotul datorat traficului are o contribuţie de aproximativ 80% din totalul zgomotului urban, devenind în condiţiile actuale o problemă importantă datorită planificării urbane neadaptate din trecut. Zgomotul exterior, mai ales cel din construcţii şi lucrări publice este o parte importantă a zgomotului unei comunităţi, denumit zgomot de mediu sau zgomot rezidential.

Alte surse de zgomot exterior sunt reprezentate de traficul rutier, feroviar, aerian şi de industrii. În ultimii ani zgomotul datorat traficului a devenit una dintre cele mai puternice surse de poluare sonoră.

Efectele zgomotului sunt resimţite în funcţie de nivelul la care se găseşte apartamen- tul, de amplasarea lui faţă de sursă, de materialele de construcţie şi dotările de antifonaj.