Rețele Electrice

1. Introducere în lumea RETELELOR ELECTRICE

Putem spune ca un sistem este un model fizic al unui ansamblu de obiecte în care unele reprezinta cauza, iar altele reprezinta efectul. Deci retelele electrice sunt ansambluri de rezistoare sau receptoare din sistem legate în serie, în paralel sau mixt, alimentate de surse (generatoare electrice.)

Cea mai simpla retea electrica este un circuit continând o tensiune electromotoare E având o rezistenta interioara r si ca sarcina un rezistor cu rezistenta interioara R.

Societatea moderna industrializata utilizeaza cantitati mari de energie. În zilele noastre exista o preocupare privind resursele viitorului si a masurilor necesare pentru conservarea lor.

Energia este o marime fizica care se transforma dintr-o forma de manifestare în alta. Una din aceste forme este energia electrica pe care omul încearca sa o obtina datorita avantajelor mari cum ar fi :

- costul redus al transportului la distante mari.

- posibilitatea de a fi utilizata de mai multi consumatori simultan.

- reversibilitatea ei (posibilitatea de a se transforma în alte forme de energie: calorica, mecanica, luminoasa).

Energia electrica se obtine utilizând: carbune, petrol, gaze naturale ,energia vântului, apele curgatoare sau combustibili nucleari. Totalitatea instalatiilor necesare pentru producerea, transportul, distributia si consumului de energie electrica se numeste sistem electroenergetic. Complexul de instalatii în care se produce energia electrica poarta numele de centrala electrica.

Centrale electrice pot fi clasice (termocentrale, hidrocentrale si centrale atomonucleare) sau cele neconventionale (eoliene, solare, geotermice).

Productia de energie prin metodele considerate clasice reprezinta 90% din productia mondiala.

Curiozitati privind productia de energie electrica folosind surse neconventionale :

- În Franta, la Odeillo, se afla un captator solar de mari dimensiuni prevazut cu o oglinda concava care se misca pentru a focaliza razele solare în scopul producerii energiei electrice.

- Tot în Franta se afla singura centrala de mari dimensiuni care utilizeaza forta mareelor în estuarul râului Rance. Turbinele amplasate pe baraj folosesc atât forta fluxului cât si pe cea a refluxului.

- Aproximativ 10% din electricitatea Noii Zeelande este generata de apele geotermale din centrala Wairakei. Turbinele sunt puse în miscare de apele termale si de aburul subteran.

Prima alimentare publica cu energie electrica a aparut la sfarsitul anilor 1800, având diferite tensiuni atât în cc cât si ca. Majoritatea organizatiilor producatoare de energie electrica ales si adoptat un standard electric si au instalat retele de cabluri electrice pentru ca energia electrica produsa într-o zona sa fie folosita în alt loc facând mai fiabila distribuirea acesteia.

Transportul energiei electrice se efectueaza prin intermediul unor retele aeriene care pot fi :

- de foarta înalta tensiune (peste 400Kw)

- de înalta tensiune (35-400 Kw)

- de medie tensiune (1-35 Kw)

Retelele aeriene sunt ieftine, iar în cazul când apar defecte sunt accesibile.

În cadrul retelelor subterane conductoarele sunt legate între ele prin cutii de înadire sau cutii de dervatie în functie de numarul de cabluri din acest punct de legatura si are ca avantaj siguranta în exploatare. Alimentarea cu tensiune a cosumatorilor se face prin retelele de joasa tensiune sub1000V.

Legatura dintre cladire si reteaua electrica de joasa tensiune se numeste bransament.

Aplicatiile retelelor electrice le întâlnim la transportul energiei electrice, cât si la functionarea masinilor si aparatelor electrice si electronice.

Putem spune ca aplicabilitatea retelelor electrice o întâlnim în toate domeniile si anume culturale, sociale, economice, militare.