Magneziul, seleniul și vitamina C

Mineralele sunt substanțe absolut necesare desfășurării normale a vieții.

În organismul uman se găsesc aproape toate elementele chimice din natură, în cantități diferite, în combinații chimice variate și cu roluri bine definite, dar nu întotdeauna cunoscute.

Rolul substanțelor minerale în organism este primordial pentru că intervin în desfășurarea tuturor proceselor metabolice, fiind strict indispensabile întregii activități celulare, componentelor și structurii mediului organic, precum și construcției celulare.

Substanțele minerale, prin elementele și combinațiile lor chimice cu rol de mediatori, de sursă energetică sau ca factori de structură tisulară, sunt menținute, prin mecanisme foarte fine neuro-endocrine, enzimatice și fizico-chimice, într-un echilibru dinamic continuu. Eliminarea lor are loc în mod diferențiat, într-un timp mai scurt sau mai îndelungat, pe cale digestivă, urinară sau cutanată, impunându-se din aceste motive asigurarea aportului lor prin rația alimentară. Aportul neechilibrat peste anumite limite, unele tulburări ale absorbției și metabolismului pot determina afecțiuni grave organismului. Între aportul mineral și celelalte substanțe nutritive există, de asemenea, relații strânse și echilibre bine definite. Astfel, este binecunoscut echilibrul dintre unele substanțe minerale și vitamine, precum și faptul că metabolismul proteic și construcția celulară depind de aportul și rolul plastic al substanțelor minerale.

În raport cu cantitățile conținute de către organism și aportul lor necesar, substanțele minerale se împart în: macroelemente din care fac parte Ca, K, Mg, Na, P, Cl și microelemente cum sunt I, F, Co, Zn, Se etc.

Magneziul.

Date generale. Este cel mai important dintre cationii bivalenți intracelular. Conținutul total de magneziu existent la un adult este reprezentat astfel: 1% extracelular, 32% intracelular, 67% la nivelul oaselor.

În celulă, magneziul se află sub două forme: liber, în echilibru cu cel din plasmă și legat de componentele celulelor organismului, într-o cantitate mai mare. Cantitatea cea mai mare se află în nucleu și mitocondrii.

Totodată, magneziul participă în toate procesele metabolice, în conducerea impulsului nervos, contracția musculară, este cofactor pentru enzimele care implică ATP-ul.

Rolul și funcția în organism: Participă în metabolismul glucidelor și în schimbul de energie. Joacă un rol important în formarea țesutului osos, în metabolismul calciului și al vitaminei C. Participă în structurarea materialului genetic de baza (ADN si ARN). Reglează excitabilitatea neuro-musculară.

Semne de insufuciență: Depresii, apatii, tensiune musculară, convulsii, excitabilitate crescută, hiperactivitate, constipații, sindrom premenstrual, oboseli, crampe musculare.

Surse: Produse din soia, cereale integrale, stridii, ficat, nuci, arahide, banane, cartofi, lapte, legume verzi, miere.

Oligoelementele sunt importante în nutriție, deficitul acestora fiind manifestat abia după perioade relativ lungi de spoliere a rezervelor organismului, susțin nutriționiștii.

„Intervenția este necesară în acel moment când nu se găsește o cauză clară pentru o stare clinică reclamată de către pacient, fiind în primul rând greu identificat un astfel de deficit, un diagnostic este sugerat printr-un sindrom de fragilitate prezent, care poate conduce către o astfel de idee, în măsura în care examenul clinic și investigațiile biochimice uzuale sunt relativ normale”, a declarat, pentru AGERPRES, șeful Departamentului de Diabet Nutriție al SUUMC „Carol Davila”, dr. Ciprian Constantin.

Potrivit acestuia, magneziul este un astfel de oligoelement ce acționează ca factor de creștere, tonic general, este regenerator, echilibrant psihic, antidepresiv și tranchilizant, esențial pentru celula vie, intervine alături de calciu și fosfor în controlul excitabilității musculare, înlesnește metabolismul vitaminei C și al calciului.