Necesarul de Vitamine

Vitaminele sunt substante organice naturale, ncesare organismului in cantitati foarte mici, dar pe care omul nu le poate sintetiza in masura nevoilor sale . din aceasta cauza, trebuie sa le primeasca din mediul ambiant prin alimente, pe unele din ele ca atare, iar pe altele sub forma de provitamine .

Prin molecula lor, vitaminele nu elibereaza energie si nici nu furnizeaza material plastic. Prezenta acestora este insa indispensabila pentru desfasurarea normala a proceselor metabolice generatoare de energie , cai si a celor anabolice morfogenetice . din aceste motive, vitaminele sunt considerate biostimulatori, intrand in grupa substantelor active alaturi de enzime si hormoni .

Cuvantul „vitamina” dateaza din anul 1912, cand chimistul polonez Cazimir Funk a denumit astfel o substanta cristalina izolata de tarate de orez, care avea azot si reactie alcalina si care vindeca polinevrita porumbeilor . Desi s-a vazut ca alte substante active din alimente nu erau amine, totusi termenul de „amina a vietii” s-a extins si asupra acestora .

Vitaminele au fost clasificate in 2 grupe :

- liposolubile ( A, D, E, K ) ;

- hidrosolubile ( C, P, complexul B ).

Aceasta clasificare este utila din punct de vedere nutritional si medical deoarece

permite sa se defineasca unele insusiri comune pentru fiecare grupa .

Vitaminele liposolubile

Asa dupa cum spune si numele, aceste vitamine sunt solubile in grasimi si in solventi ai acestora, si practic insolubile in apa . Din aceasta cauza, ele se vor gasi numai in alimente grase . Indepartarea lipidelor din alimentatie duce implicit la saracirea in aceste vitamine . Insolubilitatea in apa explica pierderile minime in timpul operatiilor de spalare si mentinere in apa a alimentelor fragmentate .

Coeficientul de utilizare digestiva al vitaminelor liposolubile este dependent de digestia si absorbtia grasimilor alimentare . Orice cauza care perturba acest proces , pericliteaza aprovizionarea organismului in vitaminele respective . Asa se intampla in insuficienta de lipaza si in afectiunile hepato-biliare care scad secretia de bila si saruri biliare sau impiedica ajungerea acestora in duoden .

Daca sunt ingerate in cantitati mai mari decat necesarul zilnic, excesul se depoziteaza in lipidele tisulare si mai ales in cele hepatice . Se pot forma astfel rezerve care sunt folosite in perioadele de carenta alimentara . In acest caz, semnele clinice ale insuficientei vitaminice apar dupa o perioada mai indelungata de aport alimentar deficitar.

Tezaurizarea vitaminelor liposolubile explica aparitia fenomenelor patologice de hipervitaminoza cand se consuma regimuri alimentare foarte bogate in vitamine si mai ales cand se administreaza cantitati foarte mari de produse farmaceutice parenteral .

D.p.d.v. al modului de actiune, vitaminele liposolubile participa mai ales la procesele anabolice, actionand oarecum asemanator cu hormonii . Pentru acest motiv , copiii , adolescentii si femeile , in perioada maternitatii au nevoi mai mari si sunt mai sensibili la carenta decat alte grupe de populatie .

• VITAMINA A

Este o beta-ionona cu o catena laterala in care legaturile simple alterneaza cu cele duble si se termina cu o functie alcool primar . se prezinta sub 2 forme :

- vitamina A1 , numita si retinol sau axeroftol ;

- vitamina A2 , sau dehidroretinol .

Prin oxidarea functiei alcoolice, vitaminele terc in formele aldehidice ( retinal sau

dehidroretinal ) si acide ( acid retionic ), care mai pastreaza efecte vitaminice .

Ca atare, vitaminele A se gasesc numai in alimentele de origine animala, insa organismul le mai poate forma din caroteni, pigmenti foarte raspanditi in natura si mai ales in alimentele vegetale colorate . cel mai activ din caroteni este β – carotenul. Absorbtia intestinala a carotenilor este insa redusa si iengala, estimandu-se numai la cca 1/3 din cantitatea ingerata . Activitatea vitaminei A se masoara de obicei in unitati internationale, o unitate fiind echivalenta cu 0,3 micrograme de retinol sau 0,6 micrograme de β – caroten .

Rol in nutritie si efectele carentei : vitamina A indeplineste mai multe functii in organism . Sub forma aldehidica ( retinal ), intra in structura pigmentilor retinieni rodopsina si iodopsina care sunt formati dintr-o proteina numita opsina si o grupare prostetica, cromofora . Rodopsina este situata in celulele cu bastonase si favorizeaza vederea la lumina slaba crepusculara, iar iodopsina in celulele cu conuri participand la distingerea culorilor . Sub influenta luminii, pigmentii se descompun sensibilizand celulele respective. Insuficienta vitaminei determina o scadere a vederii , in special la lumina alba ( hemeralopie sau „orbul gainilor” ). Acest simptom apare precoce si deci masurarea acuitatii vizuale la lumina slaba poate decela carenta vitaminica inaintea instalarii altor semne clinice.

Vitamina A este de asemenea indispensabila pentru mentinerea integritatii celulelor epiteliale ale tegumentelor si mucoaselor. In lipsa prelungita a vitaminei, celulele se cheratinizeaza, cele cilindrice si cubice se aplatizeaza, epiteliul sau endoteliul se polistratifica si se descuameaza. Modificarile incep de obicei la nivelul mucoasei conjunctivale care se ingroasa, sa usuca , apar zone de cheratinizare. In carentele avansate sufera si epiteliul cornean care se ramoleste si se ulcereaza ( cheratomalacie ) .

Tegumentele devin mai uscate , se ingroasa, apar descuamatii. Hipercheratoza este mai intensa in jurul foliculilor pilosi ( aspect de piele de gaina ).

Uscaciunea conjunctivelor si a tegumentelor se explica nu numai prin cheratinizarea celulelor epiteliale, ci si prin reducerea secretiei lacrimilor si a sebumului, ea insasi consecinta metaplazlerii celulelor , glandelor lacrimale si sebacee . Modificari asemanatoare sufera si mucoasele tubului digestiv, aparatului respirator, a cailor urinare si genitale . Rolul de bariera protectoare a tegumentelor si mucoaselor diminua, iar infectiile apar mai frecvent ( piodermite, cheratoconjunctivite, stomatite, traheobronsite, enterocolite, pielocistite, vulvovaginite ) .

Insuficienta retinolului afecteaza si proteinogeneza si osteogeneza. Cresterea animalelor tinere este mai lenta, animalele slabesc si mor. Osificarea encondrala este perturbata, iar cand lipsa vitaminei survine in perioada de odontogeneza , apar defecte in formarea smaltului si a dentinei .