Temporalitate și spațialitate - Mărci lingvistice

Introducere

Comunicarea umană a constituit dintotdeauna un domeniu de analiză atentă și dezbatere profundă din partea specialiștilor interesați de teoria și practica funcționalității organizărilor sociale. Organizarea, conducerea și dezvoltarea societății moderne nu pot fi posibile fără existența și aportul științei ca modalitate fundamentală de cunoaștere, cu propriile sale componente: ipoteze, concepte, legi, principii, teorii și modele.

În ansamblul științelor în general, al științelor comunicării în special, comunicarea organizațională ocupă un loc distinct, determinat de obiectul de studiu, aparatul categorial, dar și de modalitățile specifice în care sunt folosite metodologiile de cercetare ale domeniului de studiu. Modul în care comunicăm cu ceilalți și respectiv, modul în care ceilalți comunică cu noi are un rol important în modelarea viziunii noastre despre sine. Pe lângă faptul că ne ajută să ne exprimăm identitatea personală, comunicarea facilitează și exprimarea identității culturale (modul în care vorbim, ne îmbrăcăm, gesticulăm etc.).

Scopul și obiectivele lucrării

Lucrarea de față își propune să facă o investigație științifică în ceea ce privește comunicarea interpersonală, fapt care ne-a determinat să abordăm ca obiect de cercetare teoria penetrării sociale. În acest scop, demersul nostru științific a presupus selectarea unui fragment semnificativ din romanul ,,Arta conversației” , scris de Ileana Vulpescu. De asemenea, lucrarea are în vedere și delimitările conceptuale ale comunicării interpersonale.

Comunicarea interpersonală. Delimitări conceptuale

Comunicarea interpersonală este cel mai important tip de comunicare. Aceasta are loc atunci când două persoane se află în imediata apropiere una de cealaltă și își pot oferi reciproc un feedback imediat. Comunicarea interpersonală este o abilitate învățată care poate fi îmbunătățită prin cunoaștere și practică. Ceea ce face ca aceste abilități să fie necesare este faptul că ele vă permit să vă exprimați gândurile, sentimentele și orice informație în mod rapid și ordonat.

Comunicarea interpersonală presupune trei aspecte esențiale: Cum se realizează comunicarea?; Între cine și cine are loc comunicarea?; Frecvența cu care se realizează comunicarea între grupuri. Persoanele sunt atrase de o serie de motive precum: interese, câștig net, competență, afinitate. Comunicarea interpersonală presupune strict doi participanți și prezintă calitatea de a influența opiniile, atitudinile sau credințele oamenilor, permite dialogul cu celălalt. Obiectivele acestei comunicări sunt extrem de multiple și complexe, iar enumerarea câtorva nu ne va ajuta decât să întregim definiția pe care am încercat să o propunem în această primă parte: cunoașterea celor de lângă noi; crearea sau întreținerea legăturilor umane; recunoașterea valorii personale; satisfacerea nevoilor afective, de control și dominație.

Teoria penetrării sociale

Teoria penetrării sociale este o teorie despre dezvoltarea relațiilor intime. În cadrul relației schimburile de informații se realizează progresiv, din schimburi de informații superficiale se ajunge la schimburi de informații intime și prezintă multiple faze:

a) Orientarea:

b) Schimbul afectiv explorator;

c) Schimbul afectiv;

d) Schimbul stabil;

e) De-pătrundere/ Depenetration.

Totuși, în toate etapele oamenii își împărtășesc mai multe informații superficiale decât intime, iar nivelul de profunzime al lucrurilor dezvăluite depinde de intimitatea conversației. Lățimea unei conversații reprezintă numărul de subiecte despre care pot vorbi persoanele angajate la discuție, iar profunzimea unei conversații implică nivelul de adâncime al personalității la care poate ajunge celălalt individ .

Se poate apela la metafora prin care omul se aseamănă cu o ceapă, are diferite straturi; are straturi de exterior, care sunt văzute de majoritatea oamenilor; după înlăturarea primului strat, se dezvăluie mai multă informație generală despre individ; straturile intermediare conțin informații care nu sunt împărtășite în general, dar nu sunt informații ținute ascunde; iar straturile centrale dezvăluie informații private, emoții care sunt împărtășite doar cu anumite persoane. Autodezvăluirea crește când un individ are parte de interacțiuni care l-au satisfăcut.