Schimbarea constituțiilor și apariția dictaturilor

Încă de la apariția primelor grupări de oameni sau triburi pe acest pământ, oamenii au avut câte un lider sau mai mulți. Așa numitul alfa, care avea grijă de ceilalți sau îi coordona pentru a putea supravețui. În acest sens s-au format primele forme de guvernare și au continuat să se transforme și să îmbunătățească în fiecare zi sau perioadă, pentru a ajunge la cele pe care le avem în societățile în care trăim, indiferent pe ce parte a globului s-ar afla.

Voi încerca să arăt și să descriu unele dintre acestea, doar că va fi o lucrare de suprafață deoarece domeniul este vast și s-au scris lucrări întregi care încă nu au acoperit în totalitate subiectul.

Schimbările se produc în toată lumea, ceea ce ne arată că aceste societăți sunt organisme vii, în continuă transformare. Pot avansa sau regresa și în acest fel putem observa cum este cultura respectivă și pe ce argumente și decizii se bazează cei implicați în schimbări.

Unii se consideră egali și vor egalitate din toate punctele de vedere, alții se consideră superiori, iar în acest sens vor încerca să îsi impună superioritatea. Sunt și cei care vor să 2dețină puterea pentru propria vanitate sau frustrări, propriile interese și interesele celor apropiați. Unii ajung la anumite forme de guvernare datorită sau din cauza faptului că fac sau sunt nevoiți să facă alianțe cu alte state vecine.

Ideea centrală este că societățile se schimbă sau se transformă, în funcție de dorințele majorității sau ale unor grupuri cu o influență mare asupra celor din jur. Această influență poate fi numita manipulare sau persuasiune, depinde în ce scopuri se folosește. Vom vedea mai târziu de ce fac această diferențiere de termeni.

Tensiunile care apar între bogați și săraci,familiile bogate, puterea pe care vrea să o dețină un singur om, toate acestea provoacă schimbări în societăți. Aceste schimbări afectează pe toți membrii societății, indiferent de implicarea sau neimplicarea directă a acestora.

În unele constituții, cum ar fi democrațiile și aristocrațiile, apar disensiuni și schimbări din cauza faptului că oamenii care conduc, se abat de la ceea ce este drept. În democrații, chiar și în unele aristocrații, stabilitatea este susținută de egalitatea după merit. În zilele noastre o auzim „trâmbițată” drept meritocrație, doar că, de cele mai multe ori, se aplică doar teoretic. De aici și sensul de a fi trâmbițată, s-a transformat într-un sens peiorativ.

Schimbarea regimurilor se face pe două căi principale și altele secundare care derivă din acestea două. Cele doua căi principale sunt: schimbarea în totalitate a unui regim și înlocuirea lui cu un altul. Spre exemplu de la democrație la oligarhie, la aristocrație, monarhie sau dictatură. Cea de-a doua cale este prin păstrarea regimului actual și modificarea acestuia în interesul unor grupuri restrânse de oameni. În cel de-al doilea caz, schimbarea se face gradual și în acest fel șansele de reușită a celor implicați sunt mai mari fără a stârni mulțimile (demosul), împotriva lor.

Cei care scriu constituțiile și legile, de obicei, o fac după principiile și treapta lor de dezvoltare. În acest fel, cei de clasă medie tind către democrație, pe când cei avuți tind către oligarhie și uneori, prin înfumurarea de care dau dovadă, către aristocrație. Paradoxal, mulți dintre săraci, dacă ar avea puterea de decizie, tind către dictatură și totalitarism. Pot specula din acest fapt că această categorie ar decide doar pe baza neajunsurilor, frustrărilor și urii față de cei mai înstăriți.

Pentru a analiza mai în profunzime schimbările, trebuie să observăm principiile și cauzele lor. Trebuie analizată starea celor care provoaca conflictul, principiile tulburărilor politice, motivația, interesul. Conflictul provocat are un scop sau mai multe, printre care câștigul, onoarea sau contrariile acestora. Aristotel împarte cauzele și principiile în mai multe categorii: câștigul, onoarea, lipsa de măsură , frica, excesul, disprețul, înălțarea dincolo de proporționalitate, dupa care sunt urmate de intrigi, neglijență, inechitate, etc.

Câștigul și lipsa de măsură cântăresc foarte mult în propagarea stării de conflict deoarece avariția unora, va fi taxată de ceilalți. Excesul devine o cauză a conflictelor, când un grup restrâns de oameni, deține mai multă putere uneori chiar mai mare și decât a statului. Posesia nemeritată, de obicei, generază conflict, mai ales în cazul în care aceasta aduce atingere fizică cât și psihică, celor mulți. Frica poate deveni sursa conflictelor în momentul în care cel care a făcut o nelegiure, se teme de consecințe și în acest fel, prin puterea deținută, încearcă să modifice legile în favoarea lui (caz contemporan: noaptea ca hoții)

„Schimbări ale constituțiilor survin și în urma unei dezvoltări disproporționate. Trupul este alcătuit din părți și trebuie să crească proporțional, pentru ca simetria să se păstreze.” Aristotel, Politica, cartea a V-a, editura Iri, traducere Alexander Baumgarten

Când o societate se dezvoltă disproporționat, apar conflicte din partea celor nedreptățiți din cauza faptului că, unii au foarte mult, iar alții deloc. Acest tip de schimbare, se produce cel mai puțin în democrații și cu precădere în monarhii și oligarhii.

Schimbările de constituții se fac și prin intrigi ale unor grupuri, asupra cetățenilor. Schimbări minore la început, pentru ca mai târziu aceste schimbări să producă efecte majore legilor, iar când vor fi observate de societatea civilă, aceste schimbări să nu mai poată fi modificate așa de ușor.

Schimbări majore pot interveni și atunci când cetățenii nu au o rădăcină comună, iar în acest sens aduc străini la guvernare. Mai devreme sau mai târziu, în acest caz, vor apărea conflicte de interese. „ Căci tot așa cum în războaie trecerea pâraielor, chiar și a celor mici, desparte falangele, tot așa s-ar părea că orice diferență produce un conflict în cetate.” Idem.