Cuprins
- CUPRINS 1
- 1. NOTIUNI GENERALE 2
- 2. SCURT ISTORIC 3
- 3. ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA CLUBURILOR P&I 6
- 4. RISCURILE ACOPERITE LA CLUBURILE P&I 11
- 5. REZOLVAREA SOLICITARILOR PRIVIND DESPAGUBIRILE 21
- BIBLIOGRAFIE 23
Extras din referat
1. NOTIUNI GENERALE
Asigurarea maritima reciproca reprezinta o forma de asigurare complementara asigurarii contractuale prin care armatorii ii acorda sprijin reciproc.
Asigurarea reciproca (Mutual Insurance) constituie asigurarea efectuata de un grup de persoane în propriul lor beneficiu. Un exemplu reprezentativ îl constituie asociatiile mutuale ale armatorilor, cunoscute sub denumirea de cluburi de protectie si indemnizare care au ca scop acoperirea pagubelor produse prin riscurile neasigurabile la asiguratorii obisnuiti si pentru anumite tipuri de raspundere fata de terti. În legislatiile nationale ale mai multor tari se prevede aceasta forma de organizare a asiguratorilor.
Actualele cluburi de protectie sunt descendente ale unor cluburi de asigurare de mica anvergura, care erau formate de proprietarii de nave din Marea Britanie din secolul 18. ele erau constituite din vointa unor grupuri de armatori, în zone geografice restrânse si se datorau în mare parte dorintei de a evita costurile mari de asigurare CASCO practicate de unele societati de asigurare specializate. Aceste cluburi de asigurare de corp nava erau asociatii fara scop lucrativ sau cooperative, în care asociatii împarteau în mod egal raspunderea pentru eventualele consecinte ale pericolelor marii.
Asigurarea maritima, presupune, alaturi de asigurarea navei, marfurilor, navlului, persoanelor aflate la bordul navei, si asigurarea raspunderii pe care nava o are fata de cei carora le poate provoca pierderi materiale sau suferinte. In mod traditional, asiguratorii implicati în asigurarea maritima ofera asigurari pe baza de contract (polita) de asigurare pentru nava, marfa, avarie comuna etc., în timp ce raspunderile se asigura printr-o forma specifica pe baza de reciprocitate. Astfel, în asigurarile maritime se disting doua forme de asigurare :
1) forma contractuala, care se bazeaza pe un contract de asigurare încheiat intre asigurator si asigurat, reprezentat prin polita de asigurare;
2) forma asigurarii reciproce sau mutuale, care nu are la baza un contract, deoarece armatorii care doresc sa îsi asigure raspunderile fata de terti înfiinteaza asociatii ale armatorilor în cadrul carora constituie un fond comun din contributiile tuturor care apar drept cotizatii platite de membrii unei asociatii de asigurare mutuala; din acest fond se acopera sumele ce trebuie platite de catre acestia pentru riscurile si tipurile de pierderi stabilite în regulile asociatiei.
La asigurarea navei, armatorul este constient de cele doua tipuri de pierderi pe care le poate suporta în legatura cu aceasta : pierderea materiala, care se poate concretiza în avariile la nava si instalatii (acoperite prin Hull and Machinary Policy) si raspunderile fata de terti ce revin ca urmare a utilizarii navei. Aceasta din urma se practica sub forma unei asigurari mutuale (reciproce) la Asociatiile (cluburile) de Protectie si Indemnizare, cunoscute sub denumirea de Protection and Indemnity Associations sau Protection and Indemnity Clubs, pe scurt P&I Clubs.
2. SCURT ISTORIC
Asigurarea maritima reciproca a aparut cu mult mai repede decât asigurarea contractuala. Aceasta a fost pentru prima data folosita în Anglia, în prima jumatate a secolului al XIX-lea, din nevoia armatorilor de a se proteja conform nevoilor lor. Prin urmare, asigurarea maritima reciproca a reprezentat atât o forma de completare a asigurarii maritime traditionale pentru avariile la nava, cat si o modalitate de protectie a armatorilor pentru raspunderile fata de terti ce nu puteau fi acoperite prin polita de asigurare.
In practica internationala, patrimoniile cele mai bine protejate apartin armatorilor care practica ambele tipuri de asigurari (contractuala si reciproca prin cluburile de protectie si indemnizare – Protection & Indemnity Clubs).
Pâna la sfârsitul secolului al XVIII-lea, proprietarul navei era si capitanul acesteia si, deseori, si proprietarul marfii ce se transporta. Odata cu dezvoltarea comertului si a transportului pe mare, echipajele, inclusiv capitanii navelor au început sa fie angajati ai armatorilor.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Asigurarea Reciproca a Raspunderii Armatorilor.doc