Căderea Fondului de Investiții LTCM

În anul 1994, John Meriwether, fost vice-preşedinte, un pionier în arbitrajul cu venituri fixe (operatiuni cu certificate de trezorerie) şi director financiar la banca.de investiţii Solomon Brothers de pe Wall Street, înfiinţeaza fondul de investiţii( risc) LTCM( managementul capitalului pe termen lung).El îi recruteaza pe doi viitori laureaţi ai premiului Nobel, pe Myron Scholes şi Robert C. Merton( împarţesc în 1997 premiul Nobel în ştiinţe economice) şi pe alţi fost angajaţi la Salomon Brothers şi asamblează o strategie de investiţii propulsată în mare parte de modele matematice executate prin computer. Acestea căutau să exploateze diferenţele de preţ dintre obligaţiunile emise de aceleaşi guverne sau companii în multiple pieţe. Deşi fiecare diferenţă este minusculă la nivel individual, LTCM amplifica fiecare tranzacţie folosind linii de credit( un aranjament de credit, în care o instituţie financiară este de acord să împrumute bani pentru un client până la o anumită limită

Modelul matematic pe care se baza acest fond de investiţii se numeşte valoarea la risc care este o tehnică pentru estimarea probabilităţii ca pierderile unui portofoliu să depăşească o valoare prestabilită. Valorea la risc măsoară senzitivitatea unui portofoliu la posibilele schimbări de pe piaţă, fiind capabilă să echivaleze riscul diferitelor produse şi să compună riscul pe baza portofoliilor. Metoda este folosită de departamente de trezorerie şi de administratorii de fonduri din instituţiile financiare, precum şi din orice tip de companie.

O singura cifră reuşeşte să caracterizeze expunerea firmei..În cazul în care conducerea firmei este mulţumită cu acest nivel de risc, se poate continua pe aceleaşi linii, iar dacă expunerea este prea mare, atunci portofoliul firmei poate fi modificat pentru reducerea riscului. Valoarea la risc măsoară riscul la diferite niveluri, începând cu nivelul unei poziţii simple, continuând cu portofolii complexe. Dacă la inceput conceptul era folosit numai de firmele financiare, el a fost extins apoi şi la firmele non-financiare, ajungându-se la apariţia termenului de “câştig la risc“.

Cu ajutorul acestei metode, LTCM a crescut în doi ani de la înfiinţarea sa, de la o capitalizare de 1,3 miliarde dolari la 7 miliarde dolari. La începutul lui 1998, LTCM ajunsese să investească sute de miliarde de dolari în întreaga lume. Investiţiile LTCM păreau destul de ciudate pentru cei neobişnuiţi cu finanţele cantitative. Grosul investiţiilor erau în titluri de datorie (obligaţiuni) pentru că ei speculau că, pe ansamblu, trebuia ca randamentele diferitelor titluri să conveargă. Cumpărau obligaţiuni guvernamentale străine şi vindeau titluri de trezorerie americane (T-Bonds, Bills, Notes, STRIPS etc).

Ingredientul principal care a dus însă la îngenuncherea fondului LTCM este aroganţa reflectată în convingerea că un grup restrâns de oameni poate păcăli forţele pieţei la infinit.LTCM a dat faliment in 1998 din cauza crizei financiare din Rusia, unde fondul avea o expunere ridicata.