Contractul de Asigurări

Cap.I. Contractul de asigurare

I.1.Definiții și trăsături ale contractului de asigurare

Contractul de asigurări este un act juridic ce prevede obligația asiguratului de a plăti prima de asigurare și obligația asigurătorului de a achita indemnizația de asigurare, la producerea riscului asigurat, în limitele și în termenele convenite.

Conform Legii 136/1995 art.9 contractul de asigurare este actul juridic prin care o parte, numită asigurat, se obligă să plătească o primă unei alte părți, numită asigurător, iar aceasta din urmă se obligă ca la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea ori suma asigurată.

Contractul de asigurare este un contract civil, strict bilateral și care nu se poate încheia cu titlu gratuit.

Dimensiunea juridică a contractului de asigurare este bazată pe elemente cum sunt:

- obligația asiguratului de a plăti o primă asigurătorului;

- obligația asumată de asigurător de a plăti indemnizația la producerea riscului asigurat.

Din punct de vedere juridic, contractul de asigurare, face parte din categoria contractelor aleatorii, iar conform Codului civil român reprezintă ”o convenție reciprocă ale cărei efecte, în privința beneficiilor și a pierderilor pentru toate părțile sau pentru una sau mai multe dintre ele, depind de un eveniment incert”.

Potrivit dispozițiilor capitolul II din Legea nr. 136/1995 în articolul nr.9 se stipulează că: ” Prin contractul de asigurare , asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta ia asupra sa riscul producerii unui anumit eveniment, obligându-se ca la producerea evenimentului să plătească asiguratului sau unei terțe persoane denumite beneficiar o despăgubire sau suma asigurată în limitele cuvenite”.

I.2. Caracteristicile contractului de asigurare

Caracteristicile principale ale contractului de asigurare sunt:

- contractul consensual- acesta se încheie prin consimțământul ambelor părți, acesta fiind valabil din momentul în care asigurătorul și asiguratul si-au exprimat acordul de voință cu privire la conținut.

- contractul sinalagmatic- părțile își asumă obligații reciproce și interdependențe, astfel asiguratul se obligă să facă declarații de risc exacte, în atenția asigurătorului atât la încheierea contractului, cât și la producerea sinistrului; astfel asiguratul se obligă să plătească primele de asigurare datorate, la rândul său asigurătorul se obligă să acopere riscul asiguratului, în cazul producerii acestuia, acordând indemnizația cuvenită. Asigurătorul îndeplinește obligațiile pe care le are numai în cazul în care asiguratul și-a onorat obligațiile contractuale. În caz contrar, asiguratul este decăzut din drepturi .

- contract aleatoriu- la încheierea acestuia părțile nu cunosc existența sau întinderea exactă a avantajelor ce vor rezulta pentru ele din contract. Acesta se datorează faptului că obligațiile ce revin asigurătorului și asiguratului depinde de un eveniment viitor și incert. Evenimentul comportă pentru fiecare dintre părți o șansă de câștig sau un risc de pierdere. Acest caracter este esențial la contractul de asigurare în condițiile în care evenimentul aleator pentru care se solicită încheierea contractului ar fi cert, iar momentul producerii lui ar fi cunoscut de către părți, asigurarea nu ar mai avea sens riscul respectiv putând să fie acoperit cu certtudine de către asigurător.

- contract cu titlu oneros- fiecare parte urmărește să obțină un folos, o contraprestație în schimbul obligației pe care și-o asumă.Astfel contractul de asigurare presupune o obligație pentru ambele părți. Obligații ce sunt necesare a fi bazate pe o moralitate și sinceritate bilaterală sintetizate într-un interes comun.

- contract succesiv- este eșalonat în timp. Asigurătorul se angajează să acopere un anumit risc o perioadă foarte lungă de timp cu plata anuală sau subanuală a primei sau o perioadă scurtă de timp cu plata integrală a primei la încheierea contractului.