Contribuția sectorului asigurărilor la dezvoltarea economică și socială

Capitolul 1

1.1 Conceptul de asigurare şi necesitatea asigurărilor.

1.2 Elemente tehnice ale asigurărilor şi contractul de asigurare

1.3 Clasificarea asigurărilor.

1.4 Asigurările – categorie economică şi socială, funcţiile, rolul şi importanţa în activitatea şi dezvoltarea economică şi socială.

1.1 Conceptul de asigurare şi necesitatea asigurărilor

1.Conceptul de asigurare.

Comunitatea de risc şi mutualitatea au constituit premise esenţiale pentru înţelegerea faptului că în faţa unor pericole doar “unirea face putere”, ca şi pentru a le face faţă este necesară constituirea unui fond comun al cărui utilizare să aibă loc pe baza principiului “toţi pentru unul şi unul pentru toţi”.

Asigurarea este una dintre cele mai vechi invenţii a omenirii. Ideea ei se pierde în adâncimea secolelor. Primele forme de asigurare după părerea savanţilor, se întâlnesc cu două milenii înaintea erei noastre în legile lui Hammurabi.

Ce se înţelege prin asigurare?

Definirea conceptului de asigurarea a atras atenţia unor mulţi cercetători. Dezvăluirea problemelor asigurării au fost analizate în lucrările mai multor economişti şi jurişti din diferite ţări. Aproximativ fiecare savant, care s-a ocupat de problemele asigurării tindea să formuleze noţiunea proprie de asigurare..

Examinarea noţiunilor de asigurare a fost prima dată formulată de V. K. Raiher, deoarece ea a fost prima, iar apoi într-o oarecare măsură a fost pusă la baza celorlalte noţiuni, care au apărut mai târziu.

Asigurarea, după părerea lui, poate fi formulată ca o formă de organizare a unui fond bănesc centralizat din contul unor mijloace decentralizate: din alocaţiile făcute de participanţii la acest fond. Din punct de vedere al autorului importanţa acestei noţiuni reiese din universalitatea ei, ea putând să se aplice pentru toate tipurile de asigurare, indiferent de trăsăturile ei specifice, şi chiar asupra asigurării sociale.

Opiniile expuse mai târziu de către economişti şi alţi specialişti au arătat că această noţiune a întâlnit un şir de observaţii şi critică, din cauză că în ea nu au fost luate în consideraţie trăsăturile de bază şi rolul social-economic al activităţii economice care poartă denumirea de asigurare, şi de asemenea nu a fost efectuată deosebirea între funcţiile asigurării.

O mare importanţă pentru dezvoltarea teoriei economice a asigurării o are noţiunea propusă de L.A. Motilov: “Asigurarea de stat – reprezintă o totalitate de relaţii economice şi financiare, prin intermediul cărora se redistribuie o parte din venitul naţional în interesele întăririi economiei producţiei obşteşti şi bunăstării salariaţilor pe calea unei metode deosebite de creare a fondului de asigurare din contul depunerilor băneşti efectuate de întreprinderi şi organizaţii, şi de asemenea de populaţie, pentru folosirea lor strict după destinaţie – despăgubirea pierderilor participanţilor la creerea fondului survenite de pe urma calamităţilor naturale, accidentelor, şi acordarea ajutorului suplimentar cetăţenilor (membrilor familiilor lor), în cazul survenirii unor evenimente legate de viaţa şi sănătatea lor.”

O noţiune asemănătoare cu cea a lui Motilov L.A., o întâlnim şi la juriştii din România – Văcărel Iulian şi Bercea Florin: “Asigurarea exprimă relaţii de distribuire şi redistribuire a produsului intern brut, relaţii care apar în procesul constituirii şi utilizării fondului de asigurare în vederea desfăşurării neîntrerupte a activităţii economice, păstrării integrităţii bunurilor asigurate, protejării persoanelor fizice împotriva anumitor eveniment care le-ar putea afecta viaţa ori integritatea corporală, precum şi onorării obligaţiilor de răspundere civilă ce revin persoanelor fizice şi juridice faţă de terţi”.

O definiţie a asigurărilor mai generală ar fi şi: asigurarea reprezintă operaţiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi expuşi la producerea unor anumite riscuri şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate, unde principiul mutualităţii sau mutualitatea constă în faptul că gestiunea riscului se face în comun,unde riscul reprezintă o ameninţare,o posibilitate de produce a unui eveniment cauzator de pagube,iar gestiunea riscului constă în protecţia împotriva daunelor provocate de aceste riscuri,mergând de la prevenirea riscului,până la limitarea consecinţelor riscurilor deja produse.

2. Necesitatea asigurarilor.

Apariţia asigurărilor este legată de necesitatea ca oamenii să se ajute reciproc în cazul daunelor în permanentă creştere, iar a reasigurărilor pentru sprijinirea între ei a celor care administrează fondurile şi activităţile de asigurare. Altfel spus este vorba de preluarea daunelor şi a procesului de dezdăunare pe cât mai multe umere.

Activitatea de asigurare constituie pentru unii un mit, pentru alţii o fascinanţă. Pentru mulţi oameni şi chiar întreprinzători, asigurările constituie o problemă complexă pe care nu o pot explica în totalitate sau pe care o înţeleg doar parţial. Şi totuşi, asigurările sunt o realitate economică socială care însoţeşte şi marchează istoria dezvoltării omenirii.