Curtea de Conturi

1. Organizrea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Consideraţii generale

Sediul materiei: Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, modificată şi republicată Curtea de Conturi este instituţia supremă de control financiar ulterior extern în domeniul financiar, funcţionând în mod independent pe lângă Parlamentul României, dar cu respectarea dispoziţiilor prevăzute în Comstituţie şi în celelalte legi ale ţării.

Constituţia României, prin articolul 139, stabilea pentru Curtea de Conturi cadrul în care urma a se constitui şi a funcţiona. Această afirmaţie se bazează pe faptul că reglementarea constituţională datează din anul 1991, iar Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii de conturi, prin care se pune în practică această reglementare, apare un an mai târziu1 urmând a suporta modificări şi completări ulterioare prin: Legea nr. 59/19932, Legea nr. 65/19933, Legea nr. 50/1995 privind salarizarea membrilor şi a personalului Curţii de Conturi4, Legea nr. 99/19995, Legea nr. 204/19996. Legea nr. 94/1992 a fost republicată în 20007 în baza articolului II din Legea nr. 204/1999, dându-se articolelor o nouă numerotare. Anul 2002 aduce pentru Curtea de Conturi modificări importante în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea acestei instituţii, prin adoptarea şi promulgarea Legii nr. 77/20028.

Raţiunea înfiinţării Curţii de Conturi rezidă în a “asigura populaţiei atât cunoaşterea dacă banii de care se dispensează prin impozite şi averea publică sunt administraţi conform legii, cât şi convingerea că toţi cei care nu respectă legea sunt obligaţi la răspundere, la recuperarea prejudiciilor cauzate.”9

1.1. Principii de funcţionare

Funcţionarea Curţii de Conturi este guvernată de două principii:

- Principiul unicităţii

- Principiul autonomiei

1. Monitorul Oficial nr. 224 din 9 noiembrie 1992

2. Monitorul Oficial nr. 177 din 26 iulie 1993

3. Monitorul Oficial nr. 241 din 7 octombrie 1993

4. Monitorul Oficial nr. 107 din 31 mai 1995

5. Monitorul Oficial nr. 236 din 27 mai 1999

6. Monitorul Oficial nr. 646 din 30 decembrie 1999

7. Monitorul Oficila nr. 116 din 16 martie 2000

8. Monitorul Oficial nr. 104 din 7 februarie 2002

9. M.Boulescu, Curtea de Conturi. Tradiţie şi actualitate, p.67

1.2. Funcţiile Curţii de conturi

Funcţiile Curţii de Conturi sunt stabilite prin articolul 139 aliniatul 1 din Constituţia revizuită conform căreia Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare si de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii, Curtea de Conturi exercită şi atribuţii jurisdicţionale.

Potrivit legii, Curtea de Conturi are funcţia de control financiar ulterior în domeniul financiar.

În cadrul funcţiei de control, Curtea desfăşoară o activitate de verificare a legalităţii, naşterii, modificării şi stingerii raporturilor juridice financiare în scopul aplicării corecte a legislaţiei financiare.

Curtea de Conturi exercită controlul general asupra gestinării bugetului public, formarea şi întrebuinţarea fondurilor băneşti, dar şi asupra cauzelor care conduc la deficienţe, atât in ce priveşte bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale, cât şi fondurile băneşti speciale, de tezaur şi din împrumuturi publice, utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a subvenţiilor şi transferurilor din bugetul de stat, precum şi utilizarea fondurilor puse la dispoziţia României de Uniunea Europeană.

Curtea de Conturi deţine competenţa exclusivă de control asupra Băncii Naţionale a României.

Curtea de Conturi prezintă la sfârşitul exerciţiului bugetar, Parlamentului, un Raport Public Anual care poate avea caracter de recomandare pentru legislativ, privitor la activitatea sa în domeniul reglementării financiare.

1.3. Numirea şi statutul personalului

Capitolul al VII-lea al Legii de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi reglementează statutul personalului Curţii, precum şi procedura de numire în funcţii a acestora.

Consilierii de conturi sunt membrii ai Curţii de Conturi cu statut de demnitari de stat. În număr de 18, ei alcătuiesc Plenul Curţii de Conturi. Sunt numiţi de Parlament în şedinţă comună la propunerea Comisiei pentru buget – finanţe – bănci a Senatului şi a comisiei similare a Camerei Deputaţilor. În aceeaşi manieră, cu respectarea aceleiaşi proceduri, dintre consilierii de conturi Parlamentul numeşte pe preşedintele Curţii de Conturi, pe vicepreşedintele acesteia şi pe cei doi preşedinţi ai secţiilor. Funcţiile de preşedinte şi vicepreşedintevor fi ocupate de persoane cu pregătire economică şi juridică.

Mandatul de consilier de conturi încetează:

- la expirarea termenului pentru care a fost numit, dacă mandatul nu a fost reînnoit;

- prin încetarea de drept;

- prin demisie;

- prin pierderea drepturilor electorale;

- prin deces;

- în caz de incompatibilitate a exercitării funcţiei pentru o perioadă mai mare de 6 luni. Parlamentul constată incompatibilitatea, el fin şi singurul în măsură să-i revoce din funcţie pe consilierii de conturi, urmând ca, în şedinţă comună, să numească o nouă persoană pentru ocuparea postului rămas vacant, pentru restul perioadei până la expirarea mandatului;

- în caz de nerespectare a obligaţiei de a nu face parte dintr-un partid politic;

- pentru revocarea din funcţie;