Eficiența Cheltuielilor Publice pentru Educație

INTRODUCERE

Economia din zilele noastre se bazează pe informaţie, tehnologie nouă şi metode de producţie care să se diversifice rapid şi constant, acesta fiind un efect al creşterii nivelului de educaţie.

Rezolvarea problemelor complexe cu care se confruntă societatea contemporană, necesită strategii adecvate pentru formarea si perfecţionarea forţei de muncă, mecanisme şi raporturi economice adecvate. În aceste condiţii societatea trebuie să se axeze asupra formarea cadrelor din învăţământ. Doar prin eforturi deosebite în domeniul educaţional şi prin valorificarea competenţelor cetăţenilor ţării, economia se poate dezvolta. Însă sistemul educaţional asigură doar cunoştinţele de bază, cu care cetăţeanul intră în producţie dezvoltându-şi personalitatea şi abilităţile personale la locul de muncă şi în viaţa socială. De aici rezultă necesitatea de perfecţionare în continuare, de a pune în valoare şi de a dezvolta calităţile individului, pentru a nu irosi investiţia făcută în şcoală şi a pierde calităţile iniţiale printr-o activitate de rutină.

Societatea româneasca se află într-un proces de schimbare în care toate elementele de ordin economic, social, politic, civic au cunoscut o noua dinamica în încercarea de adaptare la condiţiile prezente. Importanta învăţământului superior devine tot mai evidenta în societatea româneasca. Universitatea devine resursa instituţională absolut indispensabilă economiei şi societăţii româneşti pentru construirea societăţii bazate pe cunoaştere şi realizarea obiectivelor de redefinire a fundamentelor competitivităţii.

1. ASPECTE GENERALE PRIVIND CHELTUIELILE PUBLICE ŞI EFICIENŢA LOR

1.1 Caracterizare generală a cheltuielilor publice

Nevoile indivizilor au evoluat în timp odată cu dezvoltarea societăţii, astfel că pe lângă nevoile cu caracter individual, satisfăcute pe seama bunurilor private procurate prin mecanismul pieţei, există şi o serie de nevoi sociale a căror satisfacere necesită organizarea de către autorităţile publice centrale şi locale a unor acţiuni cu ajutorul anumitor instituţii publice.

Aceste nevoi sociale vizează învăţământul, cultura, sănătatea, protecţia socială, realizându-se pe perioade mari de timp şi presupun alocarea unor importante resurse băneşti din partea societăţii, îndeosebi din partea statului. Aceste acţiuni sunt prevăzute în programe sociale care stabilesc şi urmăresc în mod sistematic realizarea lor. Pentru a acoperi aceste nevoi ale cetăţenilor săi statul realizează anual anumite cheltuieli, numite cheltuieli publice.

Cheltuielile publice reprezintă cea de-a doua fază a funcţiei de repartiţie a finanţelor publice, şi anume aceea de a repartiza resursele financiare publice pe diverse destinaţii. Utilizarea propriu-zisă a acestor resurse pentru realizarea obiectivelor cuprinse în programele guvernamentale privind activitatea socială, economică şi de altă natură, desfăşurată pentru realizarea acestora se reflectă în cheltuielile publice. Prin aceste cheltuieli publice, statul acoperă necesitatea de bunuri publice şi de servicii considerate prioritare în fiecare perioadă.

Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului în scopul înde plinirii funcţiilor acestuia. Conţinutul economic al cheltuielilor publice se află în strânsă legătură cu efectul produs de acestea pe destinaţiile lor. Astfel, unele cheltuieli exprimă un consum definitiv de produs intern brut, iar altele exprimă o avansare de produs intern brut.

În ziua de astăzi cheltuielile publice sunt extrem de diversificate. Unele se manifestă direct, prin finanţarea de către stat a instituţiilor publice pentru a putea funcţiona. Altele influenţează direct mediul economic şi social şi constituie astfel instrumente ale unei politici de transformare a mediului respectiv pentru a-l ameliora. Fiind folosite ca instrumente de intervenţie, cheltuielile publice trebuie analizate nu numai prin prisma domeniului în care sunt efectuate, ci şi din punctul de vedere al influenţei pe care o pot avea asupra procesului general al repartiţiei sociale.