Fiscalitatea în Uniunea Europeană

Noțiuni introductive privind sistemul fiscal

Orice stat definește o națiune , iar aceasta din urmă nu poate exista fără resurse.

În consecință, statul în genere se ocupă de finanțarea a patru domenii de vârf, care garantează națiunea: învățământ, sănătate, artă și cultură și securitatea individului.

Statul a fost întotdeauna o instituție dinamică și de mare complexitate cu multe funcții a cărui funcționare, dar și finanțare a fost, este și va fi asigurată de existența banului. Astfel, a luat naștere fiscul, fiscalitatea ca o nevoie ce îl suplimentează legal.

Fiscalitatea, ca și component a sistemului fiscal, este parte esențială în existența fiecărei națiuni, datorită faptului că în majoritatea țărilor, veniturile fiscale reprezintă baza resurselor financiare publice prin intermediul cărora se pot acoperi nevoile publice.

Fiscalitatea în UE. Elemente generale

La nivelul UE, fiecare țară este responsabilă de nivelul său de fiscalitate. Statele membre au diferite priorități în ceea ce privește cheltuielile publice. Acestea au puterea de decizie cu privire la modul în care acestea se vor realiza, dar și la stabilirea de impozite utilizate în sensul finanțării acestora. Datorită faptului că se pune un profund accent pe impozitarea firmelor, fiecare Guvern din statele UE stabilește cotele pentru impozitul pe venit, impozitul pe profit, pe câștiguri, pe economii. În funcție de gradul de dezvoltare al unei țări, nivelul impozitelor și al contribuțiilor poate fi distinct de la un stat la altul, astfel putem face o comparație între țările mai dezvoltate și țările mai puțin dezvoltate. În țările mai dezvoltate, o parte majoră din produsul brut intern este redistribuită prin intermediul bugetul statului și a impozitelor. Acest lucru nu găsim însă și la țările cu o dezvoltare mai redusă din punct de vedere economic.

UE nu joacă un rol direct în colectarea impozitelor sau în stabilirea cotelor de impozitare. Valoarea taxelor și impozitelor pe care trebuie să le plătească fiecare cetățean este stabilită de guvernul țării sale. La fel este și modalitatea de cheltuire a sumelor colectate de stat.

UE supraveghează totuși normele fiscale naționale în anumite domenii, în special atunci când sunt implicate politicile UE vizând companiile și consumatorii. Aceasta pentru a garanta că:

- bunurile, serviciile și capitalul pot circula liber peste tot în UE (pe piața unică)

- companiile dintr-o țară nu beneficiază de avantaje neloiale față de concurenții din alte țări

- fiscalitatea nu este discriminatorie față de consumatorii, lucrătorii sau companiile din alte țări ale UE

Noțiunea de fisc, noțiunea de administrație fiscală și noțiunea de sistem fiscal

Notiunea de fisc se definește astfel : instrument adminisrativ al statului , reglementat prin norme juridice care stabilește și administrează impozitele și taxele ce se cuvin statului încasate de la contribuabili.

Administrația fiscală este un organ de specialitate al administrației publice centrale din România.

Sistemul fiscal român constă din totalitatea accizelor, impozitelor, taxelor plătite de persoanele fizice sau juridice române.

1) Impozitele și taxele reglementate prin Codul Fiscal sunt următoarele:

a) impozitul pe profit;

b) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

c) impozitul pe venit;

d) impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți;

e) impozitul pe reprezentanțe;

f) taxa pe valoarea adăugată;

g) accizele;

h) impozitele și taxele locale;

i) impozitul pe construcții.

2) Contribuțiile sociale obligatorii reglementate prin Codul Fiscal sunt următoarele:

a) contribuțiile de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;

b) contribuția de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

c) contribuția asiguratorie pentru muncă, datorată bugetului general consolidat.