Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială

Fondul Monetar Internaţional a fost fondat ca parte integrantă a sistemului Bretton-Woods, fiind instituţia responsabilă cu asigurarea condiţiilor monetare şi financiare propice unui sistem stabil de schimburi comerciale. El reprezintă primul sistem monetar internaţional din istoria relaţiilor internaţionale şi vizează un ansamblu de principii şi reglementări coerente, asumat de statele semnatare, privind politicile ratei de schimb şi al cooperării monetare multilateral. Întemeiat oficial în 1944 prin Articolele Acordului de la Bretton-Woods, sistemul a avut drept iniţiatori Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie, cărora li s-au alăturat majoritatea aliaţilor din cel de-al Doilea Război Mondial

Scopurile declarate ale noii organizaţii, Fondul Monetar Internaţional, aşa cum au rezultat la finalul negocierilor, erau:

1. promovarea cooperării monetare internaţionale;

2. facilitarea expansiunii şi a creşterii echilibrate a comerţului internaţional şi contribuirea, prin acestea, la promovarea şi menţinerea unor nivele înalte de ocupare şi de venituri reale şi la dezvoltarea resurselor productive ale tuturor membrilor ca obiective primordiale ale politicii economice”;

3. promovarea stabilităţii ratei de schimb, a unor mecanisme disciplinate de schimb şi evitarea deprecierii schimbului prin competiţie;

4. contribuirea la stabilirea unui sistem multilateral de plăţi şi la eliminarea restricţiilor de schimb extern care împiedică dezvoltarea comerţului mondial;

5. punerea la dispoziţie de resurse, pe termen scurt, pentru a asista membrii în corectarea balanţelor de plăţi, “fără a recurge la măsuri destructive pentru prosperitatea naţională şi internaţională”.

6. diminuarea duratei şi nivelului dezechilibrului din balanţa de plăţi externă a membrilor săi.

Resursele FMI, esenţiale pentru îndeplinirea sarcinilor enumerate, erau formate pe baza contribuţiilor (cotelor) membrilor săi. Fiecare ţară plătea o cotă în aur şi valută naţională, proporţională cu mărimea economiei sale. Pe lângă furnizarea de fonduri, cotele au fost esenţiale în determinarea puterii de vot a membrilor. În prezent, fiecare ţară când devine membră a FMI este solicitată să depună o cotă de 25% în valută sau DST şi 75% în monedă naţională, a cărei cuantum este stabilit în funcţie de nivelul de dezvoltare economică al ţării şi volumul activităţii de comerţ exterior. Periodic, se procedează la majorarea cotelor pentru a se mări resursele Fondului. Fondul este situat pe teritoriul SUA, în Washington D.C. Creditele acordate de FMI sunt destinate, în general, echilibrării pe termen scurt şi mediu a balanţei de plăţi curente a ţărilor membre. Utilizarea resurselor FMI de către ţările membre pentru rezolvarea unor deficite ale balanţei de plăţi îmbracă două forme de bază: „trageri” de la FMI şi credite propriu-zise.

Funcţiile Fondului Monetar Internaţional constau în:

1.coordonarea sistemului monetar internaţional;

2. supravegherea politicilor monetare, financiare şi economice ale statelor membre;

3. furnizarea de credite pe termen scurt şi mediu, din resursele proprii, pentru asistarea unor dezechilibre ale balanţei de plăţi, în ţările membre;

4. intermedierea obţinerii unor credite pe termen scurt şi mediu, din fonduri private sau naţionale, pentru finanţarea dezechilibrelor balanţei de plăţi în ţările membre;

5. monitorizarea şi acordarea de credite în situaţiile în care problemele financiare ale unei ţări riscă să se transforme într-un pericol pentru stabilitatea sistemului financiar global;

Ţările membre ale FMI au următoarele drepturi:

- dreptul la vot şi la participare în adoptarea deciziilor

- dreptul de a efectua tranzacţii şi operaţii cu FMI

- dreptul de a cumpăra valută convertibilă sau Drepturi Speciale de Tragere (DST) din resursele Fondului, în schimbul monedei naţionale, pe termen scurt sau mediu, în caz de nevoie pentru echilibrarea balanţei de plăţi;

- dreptul de a primi alocaţii de DST

- dreptul de a deveni membru al Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Dreptul la vot este proporţional cu participarea ţării la resursele de ansamblu ale Fondului, similar cu acţionarii, în cazul unei societăţi pe acţiuni.

Structura de conducere a FMI cuprinde organisme care oglindesc similitudinile cu o societate pe acţiuni: există un Consiliu al guvernatorilor, un Consiliu executiv (de administraţie), un director executiv şi două comitete ale Consiliului guvernatorilor

România este membră a Fondului Monetar Internaţional (FMI) din anul 1972, având în prezent o cotă de participare de 1 030,2 milioane DST sau 0,44% din cota totală. România deţine 11 038 voturi, echivalentul a 0,44% din total.

În cadrul FMI, România face parte din grupa de ţări care include: Olanda, Ucraina, Israel, Cipru, Moldova, Georgia, Armenia, Bulgaria, Bosnia Herţegovina, Croaţia, Macedonia, Muntenegru. Grupa de ţări este reprezentată în Consiliul executiv al FMI de un director executiv olandez, România având un reprezentant în cadrul biroului acestuia care îndeplineşte funcţia de consilier.

Poziţia de guvernator al României la FMI este deţinută de guvernatorul BNR iar cea de guvernator supleant de secretarul de stat din Ministerul Finanţelor Publice cu responsabilităţi în domeniu.

România a acceptat obligaţiile prevăzute în Articolul VIII al Statutului FMI la 25 martie 1998. Prin aceasta, România se angajează să nu recurgă la introducerea de restricţii cu privire la efectuarea plăţilor şi transferurilor pentru tranzacţii internaţionale curente şi să nu participe la aranjamente valutare discriminatorii sau practici valutare multiple, fără aprobarea/consultarea FMI. (Comunicat FMI: "Romania Accepts Article VIII Obligations").