Impactul fiscalității asupra construcției europene

Rezultatul politicilor naționale este reprezentat de către statele membre ale Uniunii Europene și respectiv al coordonării politicilor respective pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite de către Uniunea Europeană, dar și a cerințelor pieței unice și, după caz, a uniunii economice și monetare.

Studiul referitor la impactul fiscalității europene implică perceperea impactului pe care Uniunea Europeană și respectiv creșterea acesteia îl are potrivit politicilor fiscale din statele membre ale Uniunii.

Politica fiscală este formată din totalitatea reglementărilor ce fac referire la perceperea și determinarea taxelor, respectiv a impozitelor.

Pentru ca economia să fie stabilă, aceasta impune efectiv o corelare a politicilor fiscale, respectiv a politicilor fiscale și monetare.

În momentul în care moneda euro a fost introdusă în statele membre ale Uniunii Europene și se dorea menținerea cursului de schimb stabil față de euro, s-a creat o situație în cadrul Uniunii, astfel:

- s-a înfăptuit uniunea monetară, o politică monetară comună realizată la nivelul Uniunii Europene;

- politica fiscală a rămas la nivel național.

Potrivit acestui fapt, pentru crearea politicilor monetare și respectiv a politicilor fiscale, există unele pericole a unor contradicții referitoare la definirea priorităților, a unor obiective, dar și a mijloacelor de acțiune previzibile de politicile economice la nivelul Uniunii Europene.

Uniunea Europeană utilizează 2 mari instrumente pentru ca pericolele tensiunilor inflaționiste să fie limitate efectiv și respectiv pentru ca obiectivul stabilității economice să fie realizat pe o perioadă determinată. Cele 2 instrumente prevăd: pactul de stabilitate și, după caz, de creștere și coordonarea multilaterală a politicilor economice.

Primul instrument constrânge statele membre să respecte pe o perioadă determinată regulile bugetare stricte referitoare la deficitul bugetar, dar și la nivelul datoriei publice. Dacă aceste reguli vor fi încălcate, Uniunea Europeană impune anumite penalități. Al doilea instrument este administrat statelor membre din zona euro, dar și a statelor membre care nu se află în zona euro, dar care totodată asistă la piața unică, dar și la noul mecanism al cursurilor de schimb.

Coordonarea și respectiv monitorizarea multilaterală parcurg următoarele sectoare: extinderea macroeconomică în statele membre, politicile și respectiv pozițiile bugetare și politicile esențiale ce au în vedere piața muncii, piața serviciilor, dar și piața produselor.

Statele care nu fac parte din zona euro au datoria de a prezenta Comisiei Europene, dar și Consiliului European un anumit program de convergență. Principalul obiectiv al programului de convergență este reprezentat de către prevenirea fluctuațiilor exagerate ale cursurilor de schimb nominale și alinierea acestora reale. Uniunea Europeană are obligația de a fi răspunzător pentru ca toate statele membre să execute o politică fiscală corectă, încât stabilitatea economică, dar și cea a monedei unice să nu fie amenințate. Pe lângă criteriile de convergență, Uniunea Europeană utilizează și coordonarea politicilor economice.