Importanța impozitelor în atragerea investițiilor străine - paralelă între fiscalitatea României și cea a Bulgariei

Consideratii teoretice privind impozitele

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau din averea personalor fizice si juridice la dispozitia statului, in vederea acoperirii cheltuielilor publice.

Aceasta prelevare are caracter obligatoriu, este cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din partea statului.

Potrivit articolului 138 din Constitutia Romaniei, impozitele datorate bugetului de stat se stabilesc numai prin lege.

In domeniu economic, impozitele reprezinta un instrument de interventie a statului pentru a incuraja (de exemplu sub forma de exonerari) sau de a descuraja (pe calea suprataxarii) anumite sectoare sau activitati economice.

Dreptul de a introduce impozite il are statul si il exercita, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor puterii centrale (parlamentul), iar uneori si prin organele administrative de stat locale.

In functie de principalele trasaturi de fond si de forma, impozitele se impart in

a) Impozite directe

b) Impozite indirecte

Aceasta este cea mai importanta grupare a impozitelor, atat din punct de vedere teoretic, cat si din punct de vedere practic.

Impozitele directe se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice si/sau juridice, in functie de veniturile si/sau averea acestora si pe baza cotelor de impozit prevazute de lege.

Impozitele indirecte nu se stabilesc direct si nominativ asupra subiectului impozabil, ci se aseaza asupra vanzarioi bunurilor (de consum, de lux etc) si serviciilor (de transport, hoteliere, spectacole).

Consideratii teoretice privind investitiile

In dezvoltarea economica a unei tari este deosebit de complex, pentru ca ele influenteaza structurile de proprietate, structurile economice pe ramuri si subramuri, structurile tehnologice, structurile ocuparii fortei de munca, cu consecinte directe si indirecte în plan social, influentând ritmul de dezvoltare al tarii.

a) Investitiile sunt baza materiala a dezvoltarii economico-sociale a oricarei tari. Ele asigura cresterea cantitativa si calitativa a capitalului fix, sporirea randamentului tehnic si economic al capitalului existent, dar si crearea de noi locuri de munca. Prin investitii se asigura cresterea gradului de utilizare a resurselor materiale si de munca ale societatii, rol pe care l-au avut întotdeauna.

b) Investitiile au un rol hotarâtor în asigurarea modernizarii activitatii economice, ca o conditie necesara la adaptarea sistemelor tehnice si economice ale conditiilor de trecere a economiei nationale la economia de piata, de participare a tarii noastre la relatiile economice internationale în conditii de concurenta si competitivitate. Ele asigura un grad mai mare de ocupare a fortei de munca, locuri de munca cu utilaje performante, perfectionarea proceselor tehnologice, extinderea si generalizarea principiilor de conducere ale economiei de piata.

c) Investitiile dau nastere la ceea ce se numeste efect propagat sau efect de antrenare, care determina: promovarea progresului tehnic, cresterea productiei,

îmbunatatirea calitatii bunurilor, cresterea eficientei economice.

Rolul hotarâtor în crearea unei economii de piata functionale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, institutiile si politicile Uniunii Europene, vizeaza în principal asigurarea unei cresteri economice durabile, promovarea unei politici investitionale coerente, crearea unui mediu de afaceri prielnic, modernizarea si dezvoltarea durabila a întregii vieti social-economice.

În conditiile economiei de piata, ale concurentei si ale existentei proprietatii private, investitiile constituie cheia asigurarii unei eficiente maxime printr-un nivel cât mai ridicat al efectelor pe unitatea de efort.

Politica investitionala este si trebuie sa fie o politica de interes national, în

sensul ca efortul investitional, factor al progresului, al accelerarii reformei economice, trebuie orientat pe ramuri, subramuri tinând seama în primul rând de nevoile interne ale tarii.

Multe state din centrul si estul Europei, ca de altfel si România, si-au propus diferite solutii care sa stimuleze crearea de acumulari de capital de catre autohtoni prin politici fiscale de ordin intern. Dar numai acumularea interna de capital nu rezolva problematica tranzitiei, mai ales din cauza nevoii de tehnologii noi, performante ce pot fi obtinute din statele dezvoltate, dar care necesita importante resurse valutare. Procesul de stopare al declinului si al relansarii economice nu se poate face decât printr-un substantial efort investitional, ca factor catalizator si dinamizator ce presupune si modernizarea utilajelor, a produselor si a economiei în ansamblu.