Impozitul pe Venit

Forma de baza a impozitelor personale, impozitele pe venit, au fost introduse in perioada când s-a inregistrat o diferentiere suficienta a veniturilor realizate de diferite categorii sociale. Practic, introducerea acestor impozite a fost posibila când muncitorii si functionarii realizau venituri sub forma salariilor, când industriasii, comerciantii si bancherii realizau venituri sub forma profitului, iar proprietarii funciari sub forma rentei.

In calitate de subiecte ale impozitului pe venit apar atât persoanele fizice, cât si cele juridice care realizeaza venituri din diferite surse.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice

La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si persoanele nerezidente care realizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii prevazute de lege.

De la plata impozitului pe venit sunt scutiti, frecvent, suveranii si familiile regale, diplomatii straini acreditati in tara respectiva (cu conditia reciprocitatii), uneori militarii, institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza venituri sub nivelul minimului neimpozabil.

Obiectul impozabil il reprezinta veniturile obtinute din industrie, agricultura, comert, banci, asigurari, profesii libere etc. de catre proprietari, intreprinzatori, mici mestesugari, muncitori, functionari, liber-profesionisti.

Venitul impozabil reprezinta suma care ramâne dupa ce se efectueaza anumite scazaminte din venitul brut, cum sunt:

- cheltuielile de productie;

- sumele prelevate la fondul de amortizare si la cel de rezerva;

- primele de asigurare platite;

- dobânzile platite pentru creditele primite;

- cotizatiile la asigurarile de boala, de accidente si somaj, precum si la casele de pensii;

- pierderile provocate de calamitati naturale etc.

De regula, impozitul pe venit este o impunere individuala, fiind asezat pe fiecare persoana care a realizat venituri. Exista si situatii când veniturile se obtin in comun de mai multe persoane si nu pot fi individualizate (cum ar fi de pilda impozitul agricol).

In aceste situatii, impozitul de plata se stabileste fie cu luarea in considerare a unor factori sociali (starea civila a platitorului de impozit, vârsta, numarul persoanelor aflate in intretinerea sa etc.) fie fara sa se tina cont de acestia.

In practica fiscala se intâlnesc doua sisteme de asezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice, si anume:

- sistemul impunerii separate care presupune fie o impunere diferentiata pentru fiecare categorie de venit in functie de natura acestuia, fie instituirea mai multor impozite, care vizeaza fiecare in parte venitul obtinut dintr-o anumita sursa;

- sistemul impunerii globale care presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica, indiferent de sursa de provenienta si supunerea venitului cumulat unui singur impozit.

Impunerea globala a veniturilor realizate de persoanele fizice este cea mai des intâlnita, ea utilizându-se in tari ca: SUA, Germania, Franta, Italia, Belgia, Marea Britanie, Ungaria, România s.a.

Pentru stabilirea impozitului pe veniturile persoanelor fizice se utilizeaza cote proportionale sau progresive. Cea mai frecvent utilizata este impunerea in cote progresive pe transe de venit. Astfel, in SUA se utilizeaza doua cote de impozit, respectiv 15% pentru cei care realizeaza venituri intre 2.001-30.000 dolari si 28% pentru cei cu venituri mai mari de 30.000 dolari. In Franta, cotele de impozit variaza intre 0% (aceasta cota se aplica contribuabililor singuri, cu un venit impozabil; anual de pâna la 18.140 FF) si 56,8% pentru venituri ce depasesc 246.770 FF (in cazul contribuabililor singuri) si 493.540 FF pentru contribuabilii ce detin doua parti (exemplu sot si sotie), deci dublul venitului realizat de o singura persoana.

In Germania, se practica impunerea pe baza unor cote progresive pe transe de venituri, al caror nivel variaza intre 0% (pentru veniturile de pâna la 11.000 DM) si 53% (pentru un venit de peste 250.000 DM).

In Japonia nivelul progresivitatii ajunge pâna la 50%, iar in Australia pâna la 60%.

De regula, impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de subiectul impozitului. Dupa stabilirea impozitului datorat statului, acesta se inregistreaza in debitul contribuabilului in registrul de rol. De regula, incasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobânzi, rente s.a. se realizeaza prin stopaj la sursa,iar impozitul asupra celorlalte venituri se incaseaza direct de la contribuabili.

In România, veniturile persoanelor fizice se impoziteaza global pe baza Ordonantei Guvernului nr. 73/1999.

Se supun impozitului pe venit urmatoarele categorii de venituri:

- veniturile din salarii;

- veniturile din activitati independente;

- veniturile din cedarea folosintei bunurilor;