Indemnizația de Șomaj

Abstract:

În lucrarea de faţă, noi ne-am propuns să realizăm o analiză a particularităţilor indemnizaţiei de şomaj şi stabilirea metodei calculului indemnizaţiei de şomaj prin aplicaţii practice. Şomajul apare ca un dezechilibru al pieţei muncii la nivel naţional, ca punct de întâlnire între cererea şi oferta globală de muncă. Şomajul este influenţat de particularităţi demografice, economico-sociale şi culturale, care determină evoluţiile sale în timp. Cunoaşterea lor este importantă pentru stabilirea mecanismelor de echilibrare a cererii cu oferta pe piaţa forţei de muncă.

Cuvinte cheie:

1. angajator - persoana juridică sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, în România ori sucursala, filiala, agenţia, reprezentantă din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, autorizată potrivit legii, care încadrează forţa de muncă în condiţiile legii

2. stagiu de cotizare - perioada în care s-a plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj atât de către asigurat, cât şi de angajator sau, după caz, numai de către asigurat

3. asigurat - persoana fizica care realizează venituri, potrivit

legii, şi este asigurata pentru riscul pierderii locului de munca, prin

plata contribuţiei de asigurări pentru şomaj

4. indemnizaţie de şomaj - o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au efectuat stagiul militar şi care nu s-au putut încadra în muncă

5. somer - persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare;

b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj ce i s-ar cuveni potrivit prezentei legi;

d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar găsi un loc de muncă;

e) este înregistrată la Agenţia Natională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege

Indemnizaţia de şomaj

Indemnizaţia de şomaj constituie o formă principală de protecţie socială a şomerilor şi a persoanelor asimilate, ce constă dintr-o sumă de bani fixă, neimpozabilă, care se stabileşte şi se acordă lunar, o anumită durată de timp, diferenţiat pe categorii de persoane şi vechime în muncă (stagiu de cotizare) cu luarea în considerare a salariului de bază minim brut pe ţară, în vigoare la data stabilirii acesteia

Acordarea indemmizaţiei de şomaj presupune împlinirea cumulativă a următoarelor condiţii de către şomer:

• stagiul de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii

• nu realizează venituri sau acestea sunt mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată

• nu îndeplinesc condiţiile de pensionare

• sunt înregistraţi la Agenţiile pentru Ocuparea Forţei de Muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.

La stabilirea perioadei de 24 de luni, nu se iau în calcul:

a) perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depăşeşte 30 de zile

b) perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta nu depăşeşte 12 luni, pentru persoanele care au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă şi nu au reuşit să se încadreze în muncă

c) perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data încetării motivului pentru care acestea au fost suspendate, pentru persoanele care le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii

d) perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare în muncă, dacă această perioadă nu depăşeşte 12 luni, pentru persoanele reintegrate în muncă, dispuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unităţile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau la unităţile care au preluat patrimoniul acestora.