Inflația

INTRODUCERE

Inflatia reprezinta unul dintre cele mai „nocive” fenomene economice care se manifesta în economiile contemporane. Totusi, aceasta nu reprezinta un fenomen nou, manifestarile ei fiind întâlnite înca din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, si considerata drept o maladie cronica, greu de stapânit. Tema inflatiei a fost adesea pusa în discutie de numerosi specialisti (economisti si nu numai), acestia încercând sa defineasca fenomenul, sa explice cauzele aparitiei inflatiei, impactul acesteia asupra populatiei si agentilor economici, formele sale de manifestare etc.

Din punct de vedere etimologic, termenul de inflatie provine de la latinescul « inflare « , care are semnificatia de a se umfla in mod exagerat. Preluarea si folosirea acestui termen in limbajul de specialitate al teoriei economice sunt pe deplin motivate, de la începutul manifestarii sale si pâna în zilele noastre , fenomenul denumit inflatie, s-a caracterizat sub raportul continutului si al formei de manifestare , printr-o crestere exagerata a preturilor.

Desi este foarte usor perceptibila, inflatia reprezinta unul dintre fenomenele complexe, foarte greu de explicat si încadrat în anumite granite fixe. Din acest motiv definitia inflatiei nu este una stricta, unanim acceptata de specialistii economisti, ci ea se înscrie intr-o gama foarte variata, fiecare dintre cei care o definesc încercând sa includa ceea ce este esential in continutul si manifestarea procesului.

TEORIA MODERNA A INFLATIEI

Inflatia contemporana reprezinta un dezechilibru structural monetaro-real, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei, fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in aur, precum si cresterea durabila si generalizata a preturilor.

Conform definitiei, inflatia reprezinta o disfunctie grava intre marimile economice reale si, cele nominale, monetare. Functia esentiala a banilor, de masurare a valorii bunurilor prin intermediul preturilor este grav perturbata. Masa monetara se gaseste intr-o cantitate mai mare decât valoarea bunurilor pe care trebuie sa o exprime.

Trebuie mentionat totodata si faptul ca nu orice crestere a preturilor este sinonima cu inflatia. Practic, aceasta crestere de preturi trebuie sa fie anormala , foarte puternica, pentru a se constitui drept inflatie. Aceasta inseamna, implicit, ca trebuie sa raportam cresterea la un sistem de referinta, la un prag admisibil socotit normal. Amplitudinea acestui prag este variabila in spatiu, dar mai ales in timp. Astfel, in secolul trecut se putea emite pretentia stabilitatii monetare, gândita in conditiile unei cresteri zero a preturilor. In secolul al XX-lea starea de dezechilibru devine constanta evolutiei economice si lumea se obisnuieste cu ideea ca echilibru este intâmplator. La nivelul anilor ’50 se accepta o crestere anuala a preturilor cuprinsa intre 1-2%, pentru ca in perioada anilor ’60-’70, sa fie socotita normala o crestere a preturilor de 3-4%. Actualmente acest prag se ridica pâna la 5-6%.

Din definitie mai rezulta si, faptul ca aceasta crestere de preturi, ca sa fie considerata inflatie, trebuie sa fie durabila. Deci nu intra in discutie o crestere conjuncturala, determinata de factori aleatori, intâmplatori, sezonieri.

O alta caracteristica a inflatiei este acea ca preturile cresc in mod neuniform si, deci, cresterea preturilor nu afecteaza in aceiasi masura toate bunurile si serviciile existente la un moment dat pe piata. In ciuda faptului ca preturile cresc neuniform, se poate calcula un indice general de crestere a preturilor.

DEFINITII

Inflatia a fost si este privita ca un fenomen deosebit de complex din aceasta cauza existând foarte multe definitii .

Astfel :

- Inflatia este privita ca un dezechilibru care afecteaza , în proportii diferite, toate economiile nationale .

- Inflatia mai poate fi definita ca fiind un dezechilibru de ansamblu al economiei reliefat de trei tendinte majore :

- disparitatea , respectiv cresterea mai rapida a cantitatii de moneda comparativ cu cresterea altor variabile ale economiei ;cresterea preturilor ; scaderea puterii de cumparare .

Scaderea puterii de cumparare a monedei consta în faptul ca în decursul unei perioade relativ lungi , volumul bunurilor si serviciilor ce se cumpara întro economie scade în comparatie cu masa monetara si nivelul preturilor .

Potrivit unor alte definitii emise de economisti inflatia poate fi întelesa ca fiind :

cresterea regulata si sustinuta a preturilor ;

- cresterea preturilor fondata pe mecanisme macroeconomice , caracterizate prin interdependenta , între toti agentii economici si între toate partile economiei .

- Însa cea mai usoara si mai cunoscuta definitie este aceea conform careia inflatia este un dezechilibru economic datorat cresterii rapide a banilor în circulatie decât a cresterii productiei ; formându-se astfel un dezechilibru major între cerere si oferta de produse si servicii .