Legea lui Wagner și Valabilitatea Sa în Economiile Contemporane

Introducere

Adolph Wagner (1835-1917), avocat şi teoretician al finanţelor publice, a fost interesat de limitele statului ca parte a economiei. Predicţia sa fiind cunoscută de-a lungul timpului sub numele de ,,Legea lui Wagner’’, acesta referindu-se la o extindere a activităţilor publice şi în special ale statului. Wagner atunci când a dezvoltat legea sa, el era profesor la Academia Comercială din Viena (1858-1863), tot el a formulat şi teoria Finanţelor Publice. Numeroasele sale lucrări sunt Grundlegung şi Finanzwissenschaft Wagner, fără îndoială, a fost influenţat de evenimentele istorice care l-au înconjurat. Acestă legea a fost formulată în Germania, în secolul al XIX-lea, într-o perioadă caracterizată de expansiunea imperiului german şi de căderea imperiului otoman.

Dezvoltarea economiei poate fi definită ca fiind procesul de îmbunătăţire atât cantitativ şi calitativ a nivelului de trai într-o anumită ţară. Aceasta include creşteri durabile a venitul pe cap de locuitor, reducerea nivelului de sărăcie, şi o modernizare socială, politică şi juridică, având rezultat o reducerea a inegalităţilor şi şomajului.

1. Declaraţia cu privire la ,,lege’’

Wagner a oferit trei motive în susţinerea ipotezei sale. În primul rând, din punctul lui de vedere Wagner, îi atribuie statului un rol extins sub formă de activitate publică, de reglementare şi de protecţie. Mai mult, crescând densitatea populatiei a crescut şi urbanizarea fapt ce a dus la cheltuieli publice tot mai mari din perspectiva legii şi ordinii publice. Din această cauză a avut loc o înlocuire a activităţilor publice cu cele private fapt ce a dus la o extindere a funcţiilor administrative şi a protecţiei statului. Un guvern economic este mai degrabă vazut ca un ,,planificator’’ care lucrează în interes public şi i-a deciziile nesesare, fiind conştient în a promova o dezvoltarea industrială preluând şi extinderea utilităţilor publice de bază.

Propunerea lui Wagner pare a fi plauzibilă cel putin la suprafaţă. Wagner pur şi simplu şi-a imaginat o creştere complexă a economiei sociale, acest lucru a dus la creşterea responsabilităţilor din partea statului.

Wagner a pretins drept faptul că "există o expansiune absolută şi relativă a sectorului public în cadrul economiei naţionale, în mod special în scopul serviciilor guvernamentale comunale precum şi costuri privind ascensiunea în sectorul privat" (Wagner, 1911: 734). Ritmul de creştere ar putea fi diferenţiat pentru diferite ramuri ale guvernului, dar ar include atât servicii tradiţionale de apărare, ordine şi drept, precum şi dezvoltarea noilor funcţii, asociate cu o creştere a serviciilor privind educaţia, bunăstarea, precum şi modificări aduse în structura economiei. De asemenea, el menţionează, că această creştere ar fi asociată cu reglementările guvernului privind creşterea economiei. Legea lui Wagner fost explicată dintr-o perspectivă a cererii. Astfel, cheltuielile publice sunt receptive la o expansiune a cererii pentru mai multe bunuri publice, iar statul susţine şi activităţile de protecţie. Cu toate acestea, există o constrângere a bugetului de stat, care trebuie respectat. Statul nu se poate comporta ca un agent economic fără restricţii, ci mai degrabă trebuie să maximizeze obiectiv anumite forme ale funcţiei de bunăstare într-un buget restrâns.