Cuprins

Cap. 1 - Procesul de integrare europeana 3
1.1. Extinderea integrarii europene 6
1.2 Adâncirea integrarii europene 7
Cap. 2 Mecanismul decizional 17
2.1 Co-decizia 19
2.2 Consultarea 20
2.3 Cooperare 20
2.4 Avizul conform 21
Capitolul 3. Procesul de decizie în cadrul institutiilor Uniunii Europene 22
3.1. Parlamentul European 22
3.2. Consiliul U.E. (Consiliul de Ministri) 25
3.3. Comisia Europeana 28
3.4. Curtea Europeana de Justitie 29
3.5. Curtea Europeana de Conturi 30
3.6. Consiliul European 31
3.7. Ombudsmanul European 31
3.8. Comitetul Economic si Social 32
3.9. Comitetul Regiunilor 32
3.9'. Banca Europeana de Investitii 33
3.9".Banca Centrala Europeana 34
Capitolul 4. Concluzii 35
LISTA DE ACRONIME: 38
GLOSAR 39
BIBLIOGRAFIE 42

Extras din referat

Cap. 1 - Procesul de integrare europeana

Procesul European de integrare este cel mai vechi dintre toate proiectele de regionalizare si spre deosebire de celelalte MERCOSUR (în America Latina), ASEAN (în Asia de Sud-Est), NAFTA (în America de Nord), acesta îsi propune si unificarea culturala, nu numai cea economica.

Ideea unificarii europene are însa o istorie foarte veche. Ideea transformarii Europei într-un stat federativ a fost traita de oameni politici, precum Napoleon, dar si de filosofi, precum Saint Simon, care a cerut Frantei, Angliei si Germaniei sa ia initiativa convocarii unui parlament european în care sa poata intra celelalte state europene. Dupa Revolutia de la 1848 ideea unei Europe Unite înceteaza sa mai joace un rol politic. A fost nevoie de doua razboaie mondiale în care Europa a pierdut pozitiile dominante, de dezvoltarea exceptionala a Americii ca putere dominanta decisiva, pentru ca ideea unei Europe Unite sa iasa din nou la iveala. Astfel începuturile integrarii europene au luat forma unei piete comune a otelului si carbunelui (1954) si în final, Tratatul de la Maastricht (1991) care reglementeaza normele integrarii.

Scopul UE a devenit crearea unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei, ceea ce e o formula de a evita notiunile de uniune politica sau de federatie, notiuni pe care tari ca Marea Britanie, Franta sau Danemarca le considera deocamdata inacceptabile.

Uniunea s-a extins de la sectoarele economice principale (libertatea de circulatie a bunurilor, politica de concurenta, politica agricola) la altele, care afecteaza sau care sunt afectate de deciziile comunitare, cum sunt politica de coeziune, politica sociala, politici macroeconomice, telecomunicatii, cercetare, o parte din sectoarele sanatate, educatie s.a.

Uniunea se sprijina în prezent pe trei stâlpi sau piloni: pilonul comunitar, constituit din trei comunitati: CECO, Comunitatea europeana (fosta CEE) si Comunitatea europeana a energiei atomice (Euratom); politica externa si de securitate comuna (PESC; al doilea pilon); si cooperarea în materie de justitie si afaceri interne (al treilea pilon).

Uniunea Europeana este o organizatie unica. Ea nu este nici o federatie, nici o confederatie de state, nici o organizatie internationala, pentru ca nu are (înca) personalitatea juridica ce i-ar permite, spre exemplu, sa încheie acorduri cu state exterioare. Totusi, în realitate, doctrina recunoaste în general Uniunii aceasta personalitate, din moment ce ea deja a încheiat acorduri cu terte state. În fine, UE poseda o serie de institutii carora statele membre le-au transferat o parte a competentelor lor.

Un proiect de Constitutie a Uniunii Europene ce avea ca scop transformarea Uniunii într-o cvasi-federatie, cu presedinte si ministru de externe, a fost respins prin referendum în Franta si Olanda, astfel ca proiectul de Constitutie ramâne pe loc.

Philipe Seguin remarca, referitor la Tratatul de la Maastricht, semnat în 1991, ca nu poate crea o noua cetatenie si nici un ipotetic popor european. Autorul este de parere ca Tratatul prevede un federalism mascat, în baza principiului regionalizarii. În acelasi timp, Seguin considera ca relatiile dintre regiuni vor deveni tensionate datorita ratiunilor economice, astfel încât nu vor mai putea fi gestionate de institutiile pulverizate.

Acelasi autor sustinea ca se vor înlocui cele câteva frontiere locale vizibile, dar foarte reale; se vor crea mici provincii acolo unde existau state mari, provincii în care traiesc comunitati crispate asupra egoismelor locale; regiunile bogate vor deveni si mai bogate iar cele sarace vor deveni si mai sarace. Vom asista la marea întoarcere a feudalitatii fapt care a început deja sa se manifeste pe scara larga. Prin aceste cuvinte Seguin vroia sa avertizeze ca Tratatul nu este decât o creatie a statelor puternice care doresc sa-si sporeasca controlul asupra statelor mai mici si mai slab dezvoltate economic.

Alte critici care s-au adus proiectului de integrare europeana, au fost la adresa obiectivului european criticat ca ar fi crearea unei federatii de state dupa modelul SUA prebelic si nu al SUA început astazi pentru viitor.

În alte opinii critice Europa este acuzata de lipsa de identitate si de profil de neclaritate in privinta scopurilor. În fine, alte pareri din categoria celor care contesta succesul Uniunii Europene acrediteaza ideea conform careia tensiunea dintre Europa economica si Europa culturala constituie o piatra de încercare pentru responsabilii integrarii.