Modalități de Înfăptuire a Evaziunii Legale și Implicații ale Acestora pe Cazul României

CAP.1. Caracterizarea şi formele evaziunii fiscale legale

Societatea contemporană este supusă, în mod permanent, unor noi provocări, uneori greu de anticipat, motiv pentru care modul de acţiune al celor ce hotărăsc destinele popoarelor dar şi al celor ce administrează avuţia publică sau privată, trebuie să fie într-o continuă evoluţie, adaptându-se situaţiilor concrete, având totodată puterea să influenţeze pozitiv cursul evenimentelor.

În cadrul economiei de piaţă, organele fiscale se confruntă cu un fenomen evazionist ce ia proporţii de masă, din cauza tentaţiei de a fi sustrase de sub incidenţa legii venituri impozabile tot mai mari. Fenomene ca evaziune fiscală, economie subterană şi corupţia se datorează faptului ca statul limitează prin legile fiscale unele drepturi naturale ale omului cum ar fi dreptul de a desfăşura orice activitate dorită, de a se bucura integral de roadele muncii sale sau de a avea acces la resurse, fără bariere administrativ-birocratice, ci numai pe bază de negociere şi concurenţă. Izvorul obligaţiei juridice privind plata impozitelor de către cetăţenii României îl găsim în textul Constituţiei, care la art.53, alin. l, prevede că „cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice".

Evaziunea fiscală este tot atât de veche şi de omniprezentă în societate pe cât de veche este prezenţa statului şi a legilor fiscale. Există o psihologie a contribuabililor, amplificată de lipsa de educaţie fiscală, la care se adaugă dimensiunea presiunii fiscale, deficienţele legislative şi administrative ale gestionării impozitelor, care determină apariţia şi manifestarea evaziunii fiscale. Astfel, evaziunea fiscală constituie un fenomen social cu implicaţii financiare, care constă în sustragerea contribuabililor de drept de la plata obligaţiilor fiscale ce le revin, în mod parţial sau total utilizând lacunele legislative sau recurgând la menevre ingenioase în scopul ascunderii materiei impozabile.

Evaziunea fiscală este un fenomen de masă care, cu toate că a fost analizat şi studiat cu atenţie de practicieni şi teoreticieni, este încă imprecis definit, dominat de confuzii terminologice şi opinii contradictorii. Cel mai frecvent, evaziunea fiscală este definită ca fiind sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor asupra veniturilor şi bunurilor dobândite, ce intră sub incidenţa impozitării fiscale.

În România, potrivit legii pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale nr.241/15 iulie 2005 publicată în M.O. nr. 672 /27 iulie 2005 ,,evaziunea fiscală este sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili”. În acest enunţ regăsim atât o definiţie a evaziunii fiscale cât şi a subiectelor şi obiectului acesteia. În acest sens, subiect activ al evaziunii fiscale este întotdeauna contribuabilul – persoană fizică sau juridică, română sau străină – care desfăşoară activităţi pentru care se percep impozite, taxe şi sume de către subiectul pasiv al evaziunii fiscale- statul. Obiectul evaziunii fiscale este reprezentat de relaţiile sociale privind constituirea bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare.

1.1. Conceptul de evaziune fiscală legală

Evaziunea fiscală licită constituie un fenomen social, care constă în sustragerea de către contribuabilii de drept a unei părţi din materia impozabilă, prin utilizarea lacunelor legislative în favoarea lor.

Multitudinea obligaţiilor pe care le impun legile fiscale contribuabililor au stimulat ingeniozitatea acestora de eludare a legilor fiscale. Evaziunea fiscală a fost întotdeauna activă şi ingenioasă pentru motivul că fiscul, lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul bănesc”

În normele de lucru elaborate de Ministerul Finanţelor Publice, fenomenul de evaziune fiscală este definit ca „sustragerea totală sau parţială de către unii contribuabili, persoane fizice sau juridice prin diverse forme, de la plată a obligaţiilor faţă de buget”.

Literatura de specialitate, bogată în intenţii, oferă multiple interpretări fenomenelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală. Unii autori asimilează în parte cele două noţiuni, iar alţii stabilesc o distincţie netă între acestea.