Modalități speciale de stingere a obligațiilor fiscale

Potrivit prevederilor legale, obligaţiile bugetare individualizate prin titlu de creanţă în sarcina contribuabililor se sting prin următoarele modalităţi: plată, compensare, executare silită, prescripţie, anulare şi scădere.

Stingerea obligaţiilor fiscale prin plată

Stingerea obligaţiilor fiscale are loc, de regulă, prin această modalitate, contribuabilii executându-şi de bunăvoie obligaţia impusă în mod unilateral de către stat. Plata sumelor cuvenite bugetului de stat se poate realiza, în funcţie de caracteristicile veniturilor bugetare, potrivit prevederilor legale care le instituie, în una din următoarele modalităţi: prin plată directă, prin reţinere la sursă, prin aplicare şi anulare de timbre fiscale mobile.

Potrivit art. 22 alin. (1) din O.G. nr. 61/2002, plata obligaţiilor fiscale se efectuează de către debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxă, contibuţie sau alte venituri bugetare, inclusiv majorări de întârziere de orice fel, în următoarea ordine:

Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se stinge creanţa fiscală stabilită de contribuabil conform numărului de evidenţă a plăţii înscris pe ordinul de plată pentru Trezoreria Statului.

În situaţia în care contribuabilul nu stabileşte creanţa fiscală ce urmează a fi stinsaă, organul fiscal competent va efectua stingerea obligaţiilor fiscale în următoarea ordine:

a) sume datorate în contul ratelor din graficele de plată a obligaţiilor fiscale, pentru care s-au aprobat eşalonări şi/sau amânări la plată, precum şi dobânzile datorate pe perioada eşalonării şi/sau amânării la plată şi calculate conform legii;

b) obligaţii fiscale principale cu termene de plată în anul curent, precum şi accesoriile acestora, în orindea vechimii;

c) obligaţii fiscale datorate şi neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora;

d) dobânzi, penalităţi de întârziere aferente obligaţiilor fiscale prevăzute la lit. c);

e) obligaţii fiscale cu termene de plată viitoare, la solicitarea debitorului.

Pentru creanţele bugetelor locale, din categoria obligaţiilor fiscale cu termene de plată în anul curent, se sting cu prioritate obligaţiile stabilite ca urmare a inspecţiei fiscale. În mod corespunzător, restituirea sau ambursarea sumelor nedatorate sau plătite în plus se vor face din contul bugetar respectiv.

În situaţia în care contribuabilul nu-şi execută obligaţiile bugetare, la plata acestor obligaţii vor fi obligaţi, în condiţiile legii, moştenitorii care au acceptat succesiunea debitorului decedat; cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice supuse divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz; persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment; persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu adigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată. De asemenea, obligaţia de plată poate fi asumată de terţe persoane, printr-un angajament de plată sau printr-un act de garanţie, încheiate în formă autentică.

A) Executarea obligaţiei bugetare prin plată directă poate avea loc prin decontare bancară, în numerar, prin mandat poştal sau prin anulare de timbre fiscale mobile

Plata prin decontare bancară presupune intervenţia unei unităţi bancare – un terţ faţă de raportul juridic bugetar existent între contribuabil şi stat – la care subiectul plătitor (persoană fizică sau juridică) are deschis un cont.

La termenele stabilite de prevederile legale pentru fiecare tip de obligaţie fiscală, subiectul plătitor va calcula şi va dispune unităţii bancare virarea din contul său la bugetul de stat a sumelor datorate. Ordinul dat băncii în acest sens se constată prin dispoziţia de plată, în care se înscriu datele din care să rezulte natura venitului şi destinaţia sa – bugetul central sau bugetele locale.

La primirea dispoziţiei de plată, unitatea bancară are obligaţia de a verifica aspectele legate de completarea corectă a formularului de către subiectul plătitor , indicarea exactă de către acesta a contului bugetar în care va fi virată suma respectivă, precum şi respectarea termenului legal de plată.

În măsura în care se constată că ordinul de plată a fost dat ulterior momentului în care creanţa bugetară a devenit exigibilă, unitatea bancară va calcula majorările de întârziere aferente şi va prelua această sumă o dată cu cea care face obiectul obligaţiei fiscale. Această posibilitate a unităţii bancare de a calcula şi încasa majorările de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor către bugetul de stat îşi are raţiunea în faptul că aceste majorări curg de drept din ziua în care creanţa bugetară a devenit exigibilă, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi. Prin urmare, ordinul dat de subiectul plătitor băncii pentru virarea sumelor ce fac obiectul obligaţiei bugetare va fi considerat ca fiind dat şi pentru virarea majorărilor de întârziere.