Modele de Analiză a Creșterii Cheltuielilor Publice

Scopul proiectului este acela de a evidenţia rolul evaluării cheltuielilor publice şi eficienţa în ansamblul lor. Ele au în vedere direcţionarea resurselor către diverse ţinte sociale prin intermediul modelelor dezvoltării creşterii cheltuielilor publice. Analiza cheltuielilor publice urmăreşte în oarecare măsură şi beneficiul adus de alocarea fondurilor existente, ocupându-se de asemenea şi cu mijloacele de selecţie a proiectelor, de dimensionare şi limitare a acestora. Astfel sunt găsite soluţii privind scăderea costurilor, a investiţiilor sau a cheltuielilor cu bugetul public.

1.1.Definiţie-clasificare

Termenul de cheltuiala publica duce cu gandul automat la o notiune mult mai ampla si anume cea de finante publice. Finantele publice prin definitie sunt strans legate de constituirea si repartizarea fondurilor de resurse financiare ce se afla la dispozitia autoritatilor publice. Prin urmare, o caracteristica intrinseca a notiunii de finante publice este misiunea lor sociala. Aceasta este infaptuita prin functiile pe care le exercita, acestea fiind in numar de doua, strans legate intre ele: constituirea fondurilor si distribuirea acestora.

Cea de-a doua functie este concretizata de un termen amintit mai sus: cheltuiala publica. Prin urmare ,,cheltuielile publice exprima relatii economico-sociale in forma baneasca, care se manifesta intre stat, pe de o parte, si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului in scopul indeplinirii functiilor acestuia”(5)

Importanta unei analize aprofundate a cheltuielilor publice serveste fiecarui stat la caracterizarea politicii bugetare. Un deziderat al oricarui stat este de a avea cat mai multe resurse financiare la dispozitie pentru a putea indeplini cat mai bine acea misiune sociala de care s-a amintit mai sus. Cu alte cuvinte, orice stat isi doreste o crestere a cheltuielilor publice. Totusi acest proces nu este deloc simplu, trebuie luati in calcul numerosi factori ce au o influenta, mai mare sau mai mica, pozitiva sau negativa. Cu ajutorul cheltuielilor publice guvernele reuşesc să infuenţeze activitaţile şi să determine scopul sectorului public, structura sectorului public şi privat ca procent din PIB, comportamentul populaţiei care suportă schimbarea structurii veniturilor sale, şi să determine înlocuirea unor bunuri şi servicii cu altele.

Componentele cheltuielilor publice sunt:

-cheltuielile guvernamentale care cuprind: cheltuielile de consum şi cheltuielile de investiţii.

-transferurile.

Astfel ecuaţia cheltuielilor publice:

cheltuieli publice globale = cheltuieli guvernamentale pentru achizitionarea de bunuri şi servicii(G) + transferuri(Tr)

Cheltuielile publice sunt clasificate din punct de vedere economic:cheltuieli curente, cheltuieli de capital, operaţiuni financiare şi rezerve, excedent/deficit.

Cheltuielile publice sunt clasificate din punct de vedere funcţional:cheltuieli cu servicii publice generale,cheltuieli cu aparare,ordine publică şi siguranţa natională, cheltuieli cu servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape,cheltuieli cu acţiuni economice şi rezerve, excedent/deficit.

1.2.Dimensiunea sectorului public

Conceptul de sector public poate fi interpretat în mai multe moduri. Scopul nostru este de a ne axa pe activitatea bugetară. Astfel, mărimea sectorului public este un factor deosebit de important în analiza cheltuielilor bugetare.

Dimensiunea sectorului public este definită prin raporturile dintre cheltuielile publice şi diverşi indicatori ca PIB, PNB, venit naţional sau venit personal.

Mărimea relativă a sectorului public în SUA şi alte ţări(2):

SUA Marea Britanie Franţa Germania Suedia

Cp/PIB în % în 1980 36,0 42,0 45,6 44,9 61,5

Cp/PIB în % în 2005 35,1 43,6 52,8 46,9 54,9

Tabel nr.1

Ca procent din PIB se observă că sectorul public detine un procent mult mai mic în SUA decât în restul ţărilor studiate.

1.3.Principii de analiză a proiectelor cheltuielilor publice

1.Reguli de decizie

Analiza proiectelor cheltuielilor publice constă în determinarea metodelor prin care cea mai eficientă valoare poate fi obţinută prin resurse rare. Dezavantajul constă în faptul că trebuie deteminat cum este alcătuit bugetul de stat la o mărime dată şi în alocarea unor fonduri pentru proiecte posibile.

Pentru analiza aproximativă a mărimii bugetului sunt cunoscute două tipuri de proiecte:divizibile şi pe ansamblu,urmărindu-se astfel identificarea şi măsurarea costurilor şi beneficiilor, şi aplicarea următoarelor reguli.

Proiecte divizibile

În cazul proiectelor divizibile cu buget fix cea mai bună soluţie este aceea de a extinde toate proiectele astfel încât beneficiile marginale aduse de ultima unitate monetară pentru fiecare proiect să fie egalate.

În cel de-al doilea caz, acela al proiectelor divizibile cu buget variabil se recomandă extinderea proiectelor publice şi private cât timp beneficiile marginale sunt egale cu unu, iar cel net devine zero.

Proiecte pe ansamblu

Pentru realizarea proiectelor pe ansamblu cu buget fix, se urmăreşte maximizarea beneficiilor nete, iar în cazul celor cu buget variabil se adoptă proiecte atât timp cât totalul beneficiilor depăşesc costurile.

2.Tipuri de beneficii şi costuri

Cea mai importantă distincţie este aceea dintre aspectul real şi cel monetar.

Beneficiile reale sunt determinate de către consumatorii finali ai proiectului public.Acestea reprezintă un adaos la bunăstarea comunităţii.

Beneficiile şi costurile băneşti apar datorită schimbărilor în preţurle relative ce acţionează pe pieţe secundare şi ajustează economiile în funcţie de serviciul public.Acestea nu reflectă veniturile nete şi costurile societăţii ca întreg.