Monedele române

Monedele romane republicane

Prin numărul, frecvenţa şi larga lor răspândire, denarii romani republicani reprezintă principala categorie de monede de pe piaţa geto-dacică din sec. I a. Chr. În rândul acestora trebuie să avem în vedere şi prezenţa copiilor identice de tip Tilişca realizate de geto-daci.

Potrivit unor studii, denarul se introduce în monetăria romană de argint către finele sec. III, probabil prin anii 213-211 a. Chr., după alţii chiar ceva mai târziu, începând cu anul 187 a. Chr. Este cea mai răspândită monedă din lumea antică dinaintea epocii imperiale. Pe avers este redat frecvent capul zeiţei Roma, mai ales în prima etapă. Mai rar apar şi efigiile lui Apollo, Bachus, Junona, Diana etc. Pe revers se întâlnesc frecvent biga, triga, quadriga şi Dioscurii, la care se adaugă o serie de simboluri, scene din istoria şi mitologia romană, însoţite de numele magistraţilor monetari, adesea monogramat.

Denarul avea o greutate teoretică de 3,90 g. Din analiza descoperirilor rezultă că cele mai multe monede au de regulă greutăţi ceva mai scăzute.

Principalele ateliere au funcţionat la Roma. Apoi au fost înfiinţate şi alte centre în Italia, Spania, Gallia şi în Orient, pe măsura extinderii stăpânirii romane şi înfiinţarea de noi provincii, atât în vest, cât şi în est.Monedele romane din epoca Principatului

Monedele imperiale

Sistemul monetar roman imperial a fost creat Augustus. Acesta a restaurat puritatea denarului, a extins producţia de aurei, a creat noi nominaluri de bronz, a reorganizat monetăriile şi a extins folosirea monedei romane şi a sistemelor de recunoaştere.

În vârful ierarhiei descrescânde se găsea aureus-ul, dar cheia sistemului monetar creat de Augustus era denarul, moneda de legătură pe care puteau fi schimbate toate celelalte nominaluri, inclusiv cele provinciale şi orăşeneşti. Rata de schimb dintre nominaluri era stabilită prin decret imperial.

Succesul sistemului monetar augustan se datorează în primul rând creşterii economice stimulate de pacea romană, dar încrederea publică i-a asigurat triumful, monedele romane fiind acceptate în provincii. De asemenea, ridicarea impozitelor şi taxelor sub formă de monedă a condus la răspândirea pe scară largă a monedei romane. Moneda însăşi a contribuit la creşterea economică, facilitând tranzacţiile.

Iconografia republicană a fost subtil abandonată, fiind înlocuită cu reprezentări, artistic realizate, ce voiau să facă din împărat şi familia sa păstrătorii tradiţiilor romane.

Sistemul bimetalist fusese creat de Caesar în 47/46 a. Chr. Augustus revine la acest sistem prin 30 a. Chr.

1 aureus = 1/40 libră

1 denar = 1/84 libră

Aureii şi denarii aveau acelaşi design, fiind uneori bătuţi cu aceleaşi ştanţe. şi aureus-ul şi denarul aveau fracţiuni - quinarius.

Rata de schimb era:

1 aureus = 25 denari / 1 g aur = 12 g argint

Numai aureii din metal pur erau consideraţi demni de a fi făcuţi cadou de către împărat (nu AR sau AE).

Puritatea denarului scăzuse în ultimii ani ai republicii la cca. 92 %. Augustus a revenit la standardul tradiţional de 97,5 - 98 % AR. Până în anul 64, argintul provenit din monetăriile spaniole sau din monede mai vechi era rafinat până ajungea la standardul dorit.

Aureii şi denarii erau bătuţi după acelaşi standard, indiferent dacă erau emişi de monetarii senatoriali (din 23 a. Chr. îşi reluaseră activitatea în manieră republicană, punându-şi numele pe monede) sau de monetăria imperială, care l-a însoţit pe Augustus până când el a stabilit-o la Lugdunum, în anul 15 a. Chr.

În timp ce denarii noi erau cu scrupulozitate menţinuţi la standardul republican, cei vechi, emişi la mijlocul secolului al II-lea a. Chr. erau în continuare în uz, constituind peste jumătate din numărul monedelor de argint aflate în circulaţie, până la reforma lui Nero.

La scurt timp după anul 23 a. Chr., Augustus a instituit la Roma noul sistem de nominaluri de bronz. Se foloseau două aliaje.

sestert = 25 g, dupondius = 12,5 g - orichalcum (20-25 % Zn)

as = 11 g, quadrans = 3 g - cupru

Aceste patru nominaluri au avut menirea de a facilita tranzacţiile mărunte.

Iconografia monedelor de bronz reflectă o manieră republicană. Sesterţii şi dupondii au pe avers o cunună din frunze de stejar etc., iar pe revers sigla S C ("din decizia Senatului"), într-o cunună de lauri. Aşii, de asemenea, prezintă S C pe revers.

Numele monetarilor şi sigla S C erau folosite pentru a spori încrederea în moneda respectivă. Sesterţii şi dupondii nu au purtat portret imperial până la Tiberius.

Asul augustan a devenit cea mai uzuală monedă în Italia şi în provinciile occidentale. În anii 8-12 p. Chr., când iconografia imperială începe să domine, aşii poartă portretele lui Augustus şi Tiberius . Numele imperiale înlocuiesc pe cele ale magistraţilor dar sigla S C a fost păstrată, deşi ca

un element subordonat în design, pentru că romanii acceptaseră literele respective ca pe o garanţie a valorii de schimb a bronzurilor contra aur sau argint.