Opțiuni și Strategii pe Bază de Opțiuni

CE REPREZINTĂ O OPŢIUNE?

Literatura de specialitate defineşte opţiunile ca fiind „contracte standardizate având drept suport acţiuni, obligaţiuni, indici bursieri, rata dobânzii, valute, mărfuri etc” .

În cadrul unui contract de opţiune, cumpărătorul deţine dreptul, dar nu are şi obligaţia de a cumpăra sau de a vinde la scadenţă sau până la scadenţă o cantitate anumită din activul suport, la un preţ prestabilit(preţ de exercitare) şi în schimbul unei prime plătite în momentul încheierii tranzacţiei.

Atunci când are loc cumpărarea unei opţiuni, se plăteşte prima şi se speră că opţiunea va fi vândută la un preţ mai mare, iar atunci când se vinde o opţiune se speră că va fi cumpărată la un preţ mai mic.

CATEGORII DE OPŢIUNI

Pe piaţă opţiunilor se întâlnesc două mari categorii de opţiuni, şi anume opţiuni de cumpărare („call”) şi opţiuni de vânzare („put”).

Elementele definitoriiale unui contract de opţiuni având ca suport valori mobiliare sunt :

- Mărimea opţiunii (opţiunea se încheie pentru o cantitate standard de 100 de titluri);

- Durata de viaţă (perioada în care poate fi exercitată opţiunea);

- Preţul de exercitare (preţul la care se poate vinde şi cumpăra suportul acţiunii, mărimea lui fiind încheiată în momentul încheierii contractului);

- Preţul opţiunii (prima achitată în momentul încheierii contractului);

- Valoarea intrinsecă (diferenţa dintre curs şi PE la call; diferenţa dintre PE şi curs la put);

- Valoarea timp-diferenţa dintre preţul opţiunii (respectiv valoarea primei) şi valoarea intrinsecă.

OPŢIUNILE DE TIP CALL

O opţiune call reprezintă un contract financiar între două părţi, cumpărătorul şi vânzătorul opţiunii respective. Cumpărătorul are dreptul, dar nu şi obligaţia de a cumpăra o anumită cantitate dintr-un activ de bază de la vânzătorul opţiunii într-o anumită perioadă de timp, pentru un anumit preţ. Vânzătorul este obligat să vândă opţiunea în cazul în care cumpărătorul doreşte să o cumpere deoarece acesta plăteşte o primă pentru a dobândi acest drept.

Cumpărătorul de call este interesat de o creştere a cursului în viitor, pe când vînzătorul doreşte scăderea lui.

Opţiunile call sunt cel mai profitabile pentru cumpărător atunci când cursul creşte şi se apropie de valoarea „punctului mort” . Atunci când cursul depăşeşte valoarea punctului mort, opţiunea respectivă se află „in the money” deoarece valoarea intrinsecă este pozitivă.

Tranzacţia iniţială, în acest context, constă, nu în a obţine activul de bază, ci mai degrabă în a obţine dreptul de a-l cumpăra, drept dobândit prin plata primei.

Opţiunile call se execută după modelul european exact la scadenţă, iar cele americane la orice dată până la scadenţă.