Provocări și evoluții în politicile tranziției românești

Instrumente de activizare a mecanismului financiar-bancar.Caracteristici şi funcţii

Componente ale mecanismului economic şi financiar-bancar sunt instrumentele financiare şi cele bancare.Acestea reprezintă expresia valorică generalizată a relaţiilor economice conform cărora are loc repartizarea şi utilizarea PNB, în scopul dezvoltării plenare a societăţii şi al satisfacerii tuturor cerinţelor materiale şi spirituale ale cetăţenilor. Ele mijlocesc intervenţia statului sub formele concrete ale economiei de piaţă laturi ale finanţelor publice.

În prezent în România instrumentele financiar-bancare includ:

profitul şi impozitul pe profit;

toate împrumuturile şi taxele;

împrumuturile de stat;

subvenţiile şi alocaţiile;

cheltuielile bugetare;

primele de aigurare;

contribuţiile la asigurarile sociale;

creditul,dobânda precum şi toate normele, metodologiile şi planurile cu caracter financiar.

Instrumentele financiar-bancare se folosesc în condiţii economice la nivel micro şi macro, vizând toate fazele reproducţiei sociale, de la producţie pana la schimb si consum, indeplinind deopotriva functiile caracteristice finantelor si creditelor, dar si o functie generala care consta in convergenta dintre conducerea centrala si locala.

Instrumentele financiar –bancare isi manifesta semnificatia si rolul prin aceea ca:

sunt orientate si actioneaza in interdependenta pentru cuplarea optima a resurselor si rezultatelor;

stimuleaza intereseul pentru reproductia sociala a tuturor categoriilor de agenti economici

sanctioneaza deraierile de la normele legale si contractuale

Asadar, mecanismul financiar-bancar functioneaza pe un esafodaj de instrumente financiar- bancare indeplinind urmatoarele functii:

a)dimensionarea necesarului de resurse;

b)regularea organismului economic prin semnalizarea, controlul, stimularea si sanctionarea actelor si faptelor;

c)dimensionarea eficientei cu care s-au utilizat resursele financiare, matematice si umane.

Decizia financiara:definitie, conditie si tipologie

Selectarea constienta a solutiei optime in mai multe variante posibile, in baza functionarii normale a sistemului informational semnifica adaptarea si aplicarea deciziei financiare si a celei bancare.

Componenta baneasca a activitatii economice stabileste cu prioritate acest gen de decizii inaintea deciziilor de ordin economic.

Ca definitie, decizia financiara reprezinta hotararea luata de organul de conducere micro si macroeconomic in masura sa imbine motivarea stiintifica cu cunoasterea realitatilor financiare pentru o optima utilizare a resurselor pentru realizarea programelor economice si a bugetelui.

Decizia financiar-bancara trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie temeinic fundamentata stiintific;

sa fie adopatata la nivelul ierarhic corespunzator;

sa fie coordonata cu celelalte decizii;

sa fie adoptata in timp util;

sa fie formulate clar, precis si concis.

Concret, aceste conditii se realizeaza pentru folosirea unui eficient sistem informational si o cuprinzatoare documentare stiintifica si practica, numai astfel fiind posibila selectarea celei mai bune solutii care sa asigure executarea programului economic si a bugetului.

Ca tipologie, decizia financiara poate fi:

a)de orientare generala- vizeaza conducerea de perspective a economiei, adica repartizarea si destinatia resurselor curente.

b)dupa orizontul de timp, caz in care se poate intalni decizie financiara:

operationala- apartine conducerilor de agenti economici, vizand in final cresterea ratei rentabilitatii si scaderea costurilor;

pe termen lung- afecteaza dezvoltarea de perspectiva reflectata in principalii indicatori economici si financiari si planuri financiare pe mai multi ani;

pe termen mediu- vizeaza o problematica similara, dar pe o perioada mai redusa(cativa ani).

c)normativa- priveste cele mai multe domenii de activitate cu influenta hotaratoare la toate treptele de conducere, continand in fapt, norme si normative obligatorii pentru implementarea si a celorlalte decizii-credite, taxe, dobanzi si preturi;

d)strategica- vizeaza valorificarea resurselor pe o perioada mai mare de un an, bazandu-se pe obiectivele economico-financiare stabilite. Acestea pot fi: