Reforma sistemului bancar românesc odată cu integrarea și politica monetară

CAP. I ASPECTE ALE REFORMEI SISTEMULUI BANCAR

ROMÂNESC ÎN CONTEXTUL INTEGRARII

ÎN UNIUNEA EUROPEANA

Stabilirea coordonatelor de reforma economica în procesul de tranzitie la economia de piata a determinat, în mod firesc, importante mutatii în sistemul bancar românesc, caruia îi revine un rol major în promovarea reformei, în strânsa legatura cu aceasta calitate a bancilor de intermediar principal în relatia economii - investitii, relatie hotarâtoare în cresterea economica.

În aceasta etapa de relansare economica, sectorul bancar românesc a fost însotit de schimbari profunde, în principalele sale domenii: capitalizare, privatizare, informatizare, pregatirea personalului, cooperarea cu bancile din strainatate, la care se adauga dezvoltarea fara precedent a produselor si serviciilor oferite.

Sistemul bancar al economiei de piata reprezinta totalitatea bancilor care functioneaza în economie într-o anumita perioada. Acesta este componenta importanta a economiei nationale, având un rol deosebit în dezvoltarea vietii social-economice.

Buna functionare a sistemului bancar si asigurarea stabilitatii si viabilitatii acestuia contribuie la dezvoltarea economica a unui stat. Pe de alta parte, calitatea si nivelul de dezvoltare a sistemului bancar depind de mediul economic în care bancile îsi desfasoara activitatea.

Potrivit Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancara, articolul 3, litera b, banca este definita ca fiind acea persoana juridica autorizata sa desfasoare, în principal, activitati de atragere de depozite si acordare de credite. Prin urmare, bancile au în primul rând rol de intermediere financiara. urmarind colectarea resurselor banesti de la agentii cu excedent de finantare si transferarea lor - prin acordare de credite - agentilor cu deficit de finantare. Prin creditele pe care le acorda, bancile pot contribui la stimularea investitiilor si deci la cresterea economica.

Reformarea economiei românesti dupa 1989 a vizat si sistemul bancar national, prin introducerea unor relatii specifice acestuia, fiind considerat vital datorita rolului pe care acesta îl are în cadrul economiei.

Reformarea sistemului bancar românesc a avut mai multe coordonate, dintre care cele mai importante sunt :

- organizarea sistemului bancar pe doua niveluri , model specific tarilor cu

economie de piata, pe primul nivel situându-se banca centrala, si anume Banca Nationala

a Romaniei, care coordoneaza întreg sistemul si reglementeaza activitatea bancara, iar pe

cel de-al doilea nivel situându-se societatile bancare, adica bancile comerciale care

lucreaza direct cu titularii de cont, prestând pentru acestia diverse servicii si operatiuni

bancare.

- restructurarea bancilor existente pâna în 1990, paralel în cresterea dimensiunilor

sistemuiui bancar ca urmare a înfiintarii unor noi societati cu capital privat, de stat sau

strain. Aceasta directie sau coordonata de reforma a sistemului bancar românesc a avut

drept consecinta demonopolizarea sistemului bancar, pe de o parte prin cresterea

numarului bancilor de pe piata, iar pe de alta parte prin reducerea rolului statului în

activitatea bancara. Acesta din urma aspect a rezultat ca urmare a înfiintarii unor noi

banci cu capital privat romanesc si strain, ponderea bancilor românesti al caror proprietar

este statul având o tendinta continua de scadere;

- schimbare radicala a rolului bancilor în societate în general si în economie.

Astfel, bancile, din centre care redistribuie în societate resursele în vederea înfaptuirii

,,planului national unic de dezvoltare economico-sociala", rol avut de aceste institutii în

economia socialista de comanda, devin adevarate ,,computere" care optimizeaza

alocarea rationala a resurselor financiare ale societatii, criteriile de eficienta fiind în

permanenta prezente în acest proces. O data cu cresterea rolului bancilor în economie,

implicit creste si rolul creditului si al dobânzii, acestea devenind adevarate pârghii

economice în realizarea procesului de alocare eficienta a resurselor.