Rolul și Locul Impozitelor pe Avere în Sistemele Moderne de Impozite

CAPITOLUL 1. CARACTERIZAREA GENERALĂ A

IMPOZITELOR PE AVERE

1.1 Trăsături ale impozitelor pe avere

Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărui apariţie este legată de existenţa statului şi a banilor. Impozitele au fost concepute şi aplicate diferit , în funcţie de dezvoltarea economico-socială a fiecărui stat.

Impozitul poate reprezenta o pârghie financiară deosebit de importantă prin intermediul căreia statul poate interveni în economie. De altfel, reprezintă cea mai eficientă cale prin care statul poate încuraja anumite tipuri de activităţi sau de a determina restrângerea altora.

Impozitul pe avere este impozitul perceput pe avuţie netă. Se percepe la intervale regulate de timp, de obicei un an, pe activele nete deţinute de persoane fizice şi juridice. Impozitarea averii este justificată de ideile de echitate şi de dezirabilitate a redistribuirii venitului şi avuţiei. Se susţine, totodată, că impozitarea averii la niveluri moderate nu are efecte importante de descurajare. Criticii acestui tip de impozit afirmă, pe de altă parte, că poate să descurajeze investiţiile şi să ducă la o creştere a consumului. I

Apariţia impozitului pe avere este legată de faptul că unele persoane fizice sau juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile.

Impozitele pe avere au apărut încă din anul 1981 şi au fost emise de „Marea Adunare Naţională” în legea nr. 25 din 23 decembrie. Această lege făcea referire la impozitele şi taxele locale din care fac parte şi impozitele pe avere.

Legea nr. 25 prevedea în articolul 1 că „Impozitele şi taxele locale constituie un mijloc de participare a cetăţenilor , a unităţilor socialiste şi a altor persoane la autogestiunea localităţilor, la formarea fondurilor băneşti necesare finanţării obiectivelor şi acţiunilor prevăzute în planul naţional unic de dezvoltare economico-socială.” . Multe din prevederile legilor cu privire la impozitele pe avere s-au schimbat odată cu trecerea de la socialism la capitalism. Astfel această lege a fost modificată cu trecerea timpului, în 1994 cu legea nr. 27 din 27 mai, apoi cu “O.U.G. nr.84/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr.27/1994 privind impozitele şi taxele locale”, după care cu “O.G. nr.36/2002 privind impozitele şi taxele locale”, toate modificările oprindu-se la “Hotărârea nr. 783 din 19 mai 2004 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, aplicabile în anul fiscal 2005”.

Formele concrete ale impozitelor pe avere sunt inspirate din practica ţărilor industrializate, cu unele adaptări în funcţie de situaţia concretă.

1.2 Locul impozitelor pe avere în sistemele de impozite

Criteriile de clasificare ale impozitelor sunt multiple pentru că acelaşi impozit poate avea diferite implicaţii în viaţa social-economică. Sintetizând tipologiile făcute de mai mulţi autori a criteriilor de clasificare a impozitelor, am ajuns la următoarele:

• impactul asupra suportatorului;

• neutralitatea faţă de contribuabili ;

• obiectul impozabil ;

• scopul introducerii impozitului ;

• frecvenţa perceperii ;

• locul în care impozitul se transformă în venit.

În cadrul criteriilor de clasificare a impozitelor, impozitul pe avere este un impozit direct în funcţie de impactul asupra suportatorului, un impozit personal în funcţie de neutralitatea faţă de contribuabili şi este regăsit în categoria impozitelor clasificate după obiectul impozabil.

Impozitul pe avere ocupă un loc mai puţin important decât impozitele moderne asupra veniturilor şi cheltuielilor,însă nu trebuie neglijat aportul lor la constituirea resurselor financiare publice, precum şi rolul lor de instrumente de politică fiscală, utilizate pentru creşterea echităţii în societate.

Argumentele în favoarea impozitului pe avere se bazează pe concepte morale, etice şi politice folosite de stat în susţinerea necesităţii aplatizării inegalităţilor sociale.

Argumentele împotriva impozitării averii sunt în principal de natură economică şi practică. Pentru mulţi economişti, imozitarea averii reprezintă o atingere inadmisibilă a dreptului de proprietate, pentru că ea se manifestă printr-o suprapunere de cheltuieli, pe de o parte, iar pe de alta parte, impozitul vizează o avere formată prin economisirea veniturilor impozate anterior. Chiar dacă efectele economiei negative ale acestui impozit nu pot fi măsurate cu exactitate, în opinia celor mai mulţi economişti un astfel de impozit descurajează economisirea şi reduce oferta de capital în economie.