Sistemul Bancar Francez

1. ORIGINILE SISTEMULUI BANCAR

Istoria sistemului bancar îsi găseşte originile în trecutul îndepartat, existând mărturii foarte vechi ce atestă practica unor activităţi care într-o formă mai mult sau mai puţin evoluată se pot constitui ca primii paşi pe tărâmul practicii bancare.

Există diferite păreri cu privire la orginea băncilor. Unii cercetători apreciază că primii bancheri au fost cei ce efectuau schimbul de bani, momentul asociat apariţiei şi circulaţiei monedei metalice.

După alţi cercetători, noţiunea de bancă este asociată momentului în care un grup de persoane a avut ideea să primească disponibilităţi băneşti, sub formă de depuneri de la cei ce doreau să facă economii şi în baza acestor depozite, să ofere împrumuturi celor care aveau nevoie de fonduri suplimentare.

2. SISTEMUL BANCAR FRANCEZ

2.1 ISTORIC

Încă din Evul Mediu şi începuturile Epocii Moderne, activitatea bancară a cunoscut în Franţa o dezvoltare mai târzie şi mai dificilă decât în ţările vecine, precum Italia, Ţarile de Jos şi Provinciile Unite. Sistemul bancar francez a început să se extindă abia în secolul 18 când John Law a avut o tentativă eşuată de a înfiinţa o bancă centrală.

O contribuţie importantă la dezvoltarea activităţilor din sectorul bancar au avut-o familiile de bancheri:Mallet,Rothschild,Mirabaud.

Odată cu izbucnirea primului război mondial, băncile franceze au trecut printr-o perioadă de declin economic, cauzat de tendinţa populaţiei de a-şi retrage lichidităţile din conturi. În ceea ce priveşte băncile locale şi regionale, acestea au cunoscut o “renaştere” în anii 1920, ajutând companiile industriale să-şi finanţeze investiţiile.

În 1945 guvernul generalului de Gaulle naţionalizează Banca Centrală şi primele patru bănci comerciale: Crédit Lyonnais, Société Générale, Comptoir National d'escompte de Paris şi BNCI. Lumea bancară dominată de stat a cunoscut mutaţii majore, provocate de mai mulţi factori.

Astfel legea din 24 ianuarie 1984 a creat un cadru juridic favorabil activităţii şi controlului instituţiilor de credit , prevăzând:

- definirea instituţiilor de credit şi condiţiile în care îşi exercită activitatea;

- elaborarea şi punerea în practică a regulilor instituţiilor de credit;

- controlul instituţiilor de credit;

- protecţia deponenţilor şi întreprinzătorilor;

- libera stabilire şi prestare de servicii pe teritoriul statelor membre U.E;

- companiile financiare;

- sancţiunile penale.

Aceste prevederi sunt completate de legea din 2 iulie 1996 care cuprinde reglementări privind:

- prestarea de servicii privind investiţiile;

- pieţele financiare;

- obligaţiile şi controlul prestatorilor de servicii pentru investiţii;

- libera stabilire şi prestare de servicii pe teritoriul statelor membre U.E;

- sancţiuni penale;

- comunicare de informaţii.

În concluzie, băncile franceze trebuie să inventeze mereu noi canale de distribuţie, chiar dacă aparent relaţia client/bancă este mai bună decât în perioada anterioară.

2.2 TIPURI DE INSTITUŢII

2.2.1 Băncile AFB (Asociaţia Franceză a Bãncilor)

Acestea sunt instituţii cu statut de societăţi comerciale care trebuie să aibă aprobarea CECEI (Comitetul Instituţiilor de Credit şi a Instituţiilor de Investiţii) pentru a putea desfăşura operaţiuni bancare: operaţiuni de credit (pricipala activitate bancară reprezentată de deschiderea de depozite şi gestiunea trezoreriei), operaţiuni de portofoliu (cumpărarea de titluri financiare) şi operaţiuni de trezorerie (echilibru financiar).

Principalele bănci franceze din secolul al XIX-lea sunt: Société Générale de Crédit Industrial şi Comercial (1859) ; Crédit Lyonnais (1863); Société Générale (1864) ; Banque de Paris şi Pays-Bas (1870).

2.2.2 Bănci mutualiste şi cooperative

Aceste entităţi de credit au un statut particular: fie mutual fie cooperativ cuprinzând bănci precum: Crédit Agricole; Crédit Mutuel ; Banques Populaires şi Crédit Cooperatif. Caracteristicile comune acestor instituţii sunt: libera adeziune, democratismul (fiecare membru are drept de vot), lipsa capitalului social (participanţii subscriu părţi sociale producătoare de dobânzi).