Sistemul Instituțional al Uniunii Europene

1. Structura sistemului instituţional

„...Uniunea trebuie să iniţize adaptarea instituţiilor sale şi să stabilească mai multă coerenţă în politicile sale, pentru că astfel este mai uşor vizibil ceea ce face şi ceea ce năzuieşte.”

Cartea Albă 2001, Comisia Europeană

Sistemul instituţional al Uniunii Europene cuprinde, în urma adoptării Tratatului de la Lisabona:

- nouă instituţii – 1. Consiliul European, 2. Parlamentul European, 3. Consiliul Uniunii Europene, 4. Comisia Europeană, 5. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, 6. Curtea de Conturi Europeană, 7. Banca Centrală Europeană, 8. Ombudsmanul, 9. Autoritatea europeană pentru protecţia datelor;

- două organisme financiare – 1. Banca Europeană de Investiţii, 2. Fondul European de Investiţii;

- două organisme consultative – 1. Comitetul Economic şi Social, 2. Comitetul regiunilor;

- cinci organisme interinstituţionale – 1. Serviciul european pentru acţiune externă,

2. Oficiul pentru publicaţii al Uniunii Europene, 3. Oficiul pentru selecţia personalului, 4. Eurostat, 5. Şcoala Europeană de Administraţie;

- 36 de organisme descentralizate, numite şi agenţii, strucutrate în şase categorii: 1. agenţii comunitare, 2. agenţii dedicate Politicii Externe şi de Securitate Comune, 3. agenţii dedicate domeniului cooperării judiciare şi poliţieneşti în materie penală, 4. Agenţii executive, 5. agenţiile şi organismele EURATOM şi 6. Institutul European de Inovare şi Tehnologie.

Din punct de vedere juridic, instituţiile comunitare sunt împărţite pe două paliere, astfel:

- pe primul palier regăsim instituţiile fundamentale ale Uniunii Europene, acestea având funcţii legislative, executive şi judecătoreşti. Aceste instituţii sunt: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi Consiliul European;

- pe al doilea palier se află „celelate”, instituţiile specializate, cum sunt Banca Centrală Europeană şi Banca Europeană de Investiţii, sau cele cu rol consultativ – Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. Acestea au o importanţă mai redusă din punct de vedere juridic.

2. Prezentarea instituţiilor fundamentale ale Uniunii Europene

2.1. Parlamentul European

Parlamentul European actual a rezultat din fuziunea Adunărilor Parlamentare ale CECO, CEE şi CEEA, prin semnarea Convenţiei din 25 martie 1957. Denumirea utilizată atunci a fost Adunarea unică, în 1956 denumirea s-a modificat în Adunarea Parlamentară Europeană, iar Rezoluţia din 1962 i-a schimbat numele în denumirea actuală: Parlamentul European.

Parlamentul European este singura instituţie supranaţională ai cărei membri sunt aleşi în mod democratic, prin vot universal direct. Parlamentul reprezintă cetăţenii statelor membre. Ales o dată la cinci ani, Parlamentul European este implicat în adoptarea a numeroase legi (directive, regulamente etc.) care influenţează viaţa fiecărui cetăţean.

Organizarea şi funcţionarea acestei instituţii sunt reglementate în Tratatele constitutive şi în Regulamentul adoptat cu majoritate de Parlament.

Parlamentul European are următoarele organe de conducere:

- Preşedintele Parlamentului este reprezentantul instituţiei în exterior, fiind ales pentru doi ani şi jumătate şi conduce adunările plenare;

- Biroul este organul de reglementare al Parlamentului, fiind format din Preşedinte, 14 Vicepreşedinţi şi 6 chestori.Acesta ia decizii administrative, de personal şi de organizare. În situaţia în care este egalitate de voturi, votul Preşedintelui este hotărâtor, chestorii nu votează.

- Conferinţa preşedinţilor de delegaţie este formată din Preşedintele Parlamentului şi preşedinţii grupurilor politice şi pregăteşte calendarul şi ordinea de zi a sesiunilor şi fixează competenţele comisiilor parlamentare.

- Conferinţa preşedinţilor de comisie este organul politic care urmăreşte asigurarea unei bune cooperări între comisiile parlamentare. Aceasta este formată din preşedinţii tuturor comisiilor permanente şi temporare, care îşi aleg un Preşedinte şi se reuneşte lunar la Strasburg, în timpul sesiunilor lunare.

Pentru organizarea diverselor activităţi pe care le desfăşoară, Parlamentul European are un Secretariat General, condus de un secretar general.

Preşedintele este ales pentru o perioadă de doi ani şi jumătate, adică jumătate din legislatura parlamentară.