Taxa pe valoare adăugată

În mod normal, TVA se aplică tranzacţiilor comerciale şi este datorată la bugetul de stat în cazul în care aceste tranzacţii au loc sau sunt considerate a avea loc în Romania in conformitate cu Titlul VI din Codul Fiscal. Practic, în majoritatea cazurilor, persoana impozabilă înregistrată in scopuri de TVA în conformitate cu art. 153 din Codul Fiscal este cea persoana care colectează TVA de la clientul său, în contul organelor fiscale. Totuşi, ar fi dificil ca persoana impozabilă înregistrată in scopuri de TVA să plateasca organelor fiscale TVA colectată de fiecare dată când are loc o tranzacţie.

Potrivit principiilor sistemului de TVA, persoanei impozabile înregistrate in scopuri de TVA i se permite exercitarea dreptului de deducere a TVA facturata de furnizori. Si in acest caz ar fi dificil – atât pentru persoana impozabilă cât şi pentru organele fiscale - să efectueze rambursarea pentru fiecare tranzacţie in parte.

Pentru a depăşi dificultăţile practice in ceea ce priveste decontarea taxei colectate si a taxei deductibile, s-a implementat un sistem având la bază compensarea periodică între taxa colectata şi taxa deductibilă. Prin acest sistem persoana impozabilă are obligaţia sa justifice operatiunile efectuate (factură, bon fiscal), de a ţine evidenţe corespunzătoare privind aceste operatiuni şi de a efectua raportari periodice (decontul) organelor fiscale referitor la consecinţele acestor tranzacţii din perspectiva TVA. În afară de faptul că reprezintă o modalitate practică de organizare a transferului sumelor TVA colectate de persoanele impozabile înregistrate in scopuri de TVA către organele fiscale, sistemul asigură informaţii ce permit organelor fiscale să controleze modalitatea în care persoanele impozabile isi respectă obligaţiile ce le revin în cadrul sistemului TVA. Astfel, în decontul său periodic, persoana impozabilă raporteaza taxa pe care o datorează organelor fiscale (sau a taxei pe care organele fiscale i-o datorează) conform propriei evaluari, motiv pentru care TVA este numită “taxă auto-evaluată” – sarcina esenţială a organelor fiscale fiind aceea de a constata dacă evaluarea efectuată de persoana impozabilă reflectă corect situaţia reală privitoare la obligaţiile sale TVA sau la cererea sa de rambursare.

Ca impozit general pe consum,taxa pe valoarea adăugată se caracterizează prin:

a) caracter universal, deoarece se aplică tuturor bunurilor şi serviciilor din economie;

b) transparenţă (permite cunoaşterea exactă a mărimii obligaţiei de plată ce revine fiecărui subiect);

c) randament fiscal ridicat (are o bază largă de aplicare si cheltuielile relativ reduse de realizare);

d) neutralitate, deoarece mărimea sa rămâne independentă de numărul verigilor din circuitul economic al unui produs;

Codul fiscal defineste operatiunile economice impozabile in Romania ca fiind operatiunile care, in mod cumulativ, indeplinesc urmatoarele conditii:

- constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, in sfera taxei, efectuate cu plata;

- au ca loc de prestare/livrare Romania;

- sunt realizate de catre persoane impozabile care actioneaza ca atare;

- livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor rezulta din operatiuni economice.

Taxa pe valoarea adăugată a înlocuit, în majoritatea ţărilor, impozitul pe cifra de afaceri brută (impozit cumulativ), fiindu-i recunoscute multiple avantaje ce decurg din modul specific de aşezare al acestui impozit, şi anume:

- prin utilizarea taxei pe valoarea adăugată statul are posibilitatea de a mobiliza resurse financiare într-un termen mai scurt decât în cazul impozitului pe cifra de afaceri brută, deoarece taxa se datorează din momentul livrării bunurilor şi emiterii facturii, şi nu din momentul încasării acesteia;

- organele fiscale au posibilitatea efectuării unui control riguros asupra modului de calcul şi plată la bugetul statului, deoarece plătitorii au obligaţia de a ţine o evidenţă detaliată a tranzacţiilor de vânzare-cumpărare şi a impozitului datorat;

- folosirea taxei pe valoarea adăugată accelerează circuitul economic al resurselor, stimulează dimensionarea raţională a stocurilor, evitarea clienţilor rău-platnici, favorizând derularea normală a fluxurilor băneşti şi funcţionarea normală, fără blocaje, a mecanismului financiar-monetar;

- prin neimpozitarea mărfurilor destinate exportului şi impozitarea importurilor la fel ca şi produsele indigene se asigură condiţia de bază pentru buna funcţionare a unei pieţe concurenţiale.