Taxa pe valoarea adăugată

Argument

Impactul taxei pe valoarea adaugata asupra economiei a avut loc pentru prima data in Franta la initiativa lui Maurice Laure in anul 1954.

Ulterior acest impozit indirect a fost introdus si in alte tari din Europa, Asia, Africa si America Latina.

Fundamentul introducerii taxei pe valoarea adaugata si-a gasit motivatia in substituirea diverselor taxe practicate asupra cifrei de afaceri si folosirea ei ca taxa unica perceputa in diferitele stadii ale productiei de catre producatori. Fiecare producator era indreptatit prin lege sa deduca taxa pe valoarea adaugata suportata anterior in procesul de productie propriu.

Pe continentul european in anul 1967 dupa 10 ani de la semnarea Tratatului de la Roma, in cadrul Comunitatii Economice Europene, au fost adoptate o serie de directive care au pus bazele legislative ale acestui tip de impozit indirect.

In prima etapa organele de decizie ale CEE au mers pe linia armonizarii legislatiei tarilor comunitare pe linia taxei pe valoarea adaugata iar in momentul de fata toate tarile comunitare sunt obligate sa foloseasca acest impozit indirect.

TVA-ul nu s-a numit intotdeauna TVA.

In România, cel mai important impozit indirect, care s-a perceput pâna la 1 iulie 1993 si care era o forma a impozitului pe cifra de afaceri bruta, multifazic, a fost impozitul pe circulatia marfurilor (I.C.M.). De exemplu, aportul acestui impozit la formarea veniturilor inscrise in bugetul de stat, pe anul 1991, a fost de aproximativ 43%.

I.C.M.-ul prezenta anumite dezavantaje, cum ar fi:

- in scopul determinarii sale se utilizau un numar relativ mare de cote procentuale, al caror nivel era diferentiat pe grupe de produse sau produse;

- toti agentii economici (persoane juridice si persoane fizice), autorizati sa produca, sa livreze sau sa comercializeze produse, sa execute lucrari sau sa presteze servicii (inclusiv pentru export) erau obligate sa-l plateasca statului (erau exonerate de la plata acestui impozit energia electrica si termica, produsele agricole, produsele industriei extractive, cu exceptia titeiului, gazelor naturale, si sarii s.a.).

La 1 iulie 1993, datorita neajunsurilor prezentate, I.C.M.-ul a fost inlocuit cu taxa pe valoarea adaugata (T.V.A.). Ca si I.C.M.-ul, T.V.A. se percepe de la fiecare agent economic care intervine pe traseul pâna la consumatorul final, dar nu are caracter cumulativ, ci se stabileste numai pentru valoarea adaugata in fiecare stadiu, iar „valoarea adaugata este echivalenta cu diferenta dintre vânzarile si cumpararile in cadrul aceluiasi stadiu al circuitului economic".

In conditiile trecerii la economia de piata, impozitul pe circulatia marfurilor ce functiona in economie ca un impozit indirect nu-si mai justifica mentinerea.

Introducerea TVA-ului in locul impozitului pe circulatia marfurilor a reprezentat un moment de cotitura in perfectionarea sistemului fiscal si in acelasi timp primul pas facut pe linia reformei fiscale din tara noastra.

Totodata aceasta a constituit o cerinta pentru trecerea la economia de piata si alinierea la standardele europene.

Dar pentru introducerea taxei pe valoarea adaugata trebuiau intreprinse o serie de masuri pe linia impozitului pe circulatia marfurilor care trebuia inlocuit.

Inainte de implementarea TVA-ului s-a cautat sa se extinda câmpul de aplicare a impozitului pe circulatia marfurilor la unele produse si prestari de servicii ca de exemplu la produsele agricole, activitatea de posta si telecomunicatii, transportul de calatori si de marfuri.

Totodata implementarea taxei pe valoarea adaugata necesita apoi o buna cunoastere a mecanismului functionarii ei, trebuiau cadre pregatite si instruite temeinic pentru a asigura initierea agentilor economici si a personalului din economie pe aceasta linie si nu in ultimul rând tehnica de calcul si formularistica necesara evidentierii colectarii si platii ei la bugetul de stat.

Asa cum a fost stabilita aceasta taxa reprezinta un impozit indirect care spre deosebire de impozitul pe circulatia marfurilor se aplica pe intreg circuitul economic, pâna la utilizatorul final al produselor sau serviciilor insa numai la valoarea adaugata in fiecare faza a acestui circuit.

Obiectul impozabil este reprezentat de valoarea bunurilor, a lucrarilor si a serviciilor la preturile de facturare.

Materia impozabila este suma globala a vânzarii.

Suportatorul este consumatorul final.

TVA-ul are o mare elasticitate fata de procesele economice in sensul ca, daca afacerile se dezvolta si TVA colectata, respectiv TVA de plata vor fi mai mari. Daca vânzarile stagneaza si cuantumul TVA va fi mai mic, in consecinta si incasarile statului vor fi mai mici.