Veniturile nefiscale din bugetele locale - studiu de caz - bugetul municipiului Iași

Veniturile nefiscale din bugetele locale

Studiu de caz: Bugetul Mun. Iasi

Resursele financiare publice reprezinta totalitatea mijloacelor banesti care se administreaza de catre autoritatile publice in scopul indeplinirii functiilor si sarcinilor ce revin acestora.

In functie de continutul economic al proceselor pe care le exprima formarea resurselor financiare publice, acestea pot fi grupate in urmatoarele categorii: venituri fiscale, venituri nefiscale, resurse de trezorerie, resurse imprumutate, resurse din emisiunea inflationista de moneda.

Dintre acestea, veniturile nefiscale sunt reprezentate de veniturile obtinute de catre autoritatile publice din exploatarea intreprinderilor si bunurilor de care dispun din ipostaza de proprietare, care le da dreptul sa participe la repartitia primara a produsului creat sau sa valorifice diferite bunuri. Prelevarea acestor resurse la bugetul public nu are caracter fiscal, semnificand doar miscarea valorii in limitele aceleasi proprietati. Aceasta este deosebirea principala dintre veniturile nefiscale si cele fiscale, acestea din urma fiind procurate prin procese economice de redistribuire a produsului intern brut, de la persoane fizice si juridice, la dispozitia statului. Deci, caracterul fiscal face distinctia dintre cele doua categorii de resurse. Spre deosebire de resursele nefiscale, veniturile fiscale sunt prelevari obligatorii, sub forma impozitelor, taxelor sau contributiilor. O alta deosebire o reprezinta ponderea acestor venituri in bugete. Realitatea este ca resursele fiscale asigura cea mai mare parte a resurselor obisnuite ale statului.

Veniturile nefiscale incasate in bugetele locale sunt formate din: varsamintele din profitul net al regiilor autonome de importanta locala, varsaminte de la institutiile publice locale si diverse venituri.

Incepand cu exercitiul financiar al anului 2001, societatile nationale, companiile nationale si societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum regiile autonome, sunt obligate la varsarea din profitul contabil ramas, dupa deducerea impozitului pe profit a unei cote de minimum 50% la bugetul local, in cazul regiilor autonome sau dividende in cazul societatilor nationale, companiilor nationale si societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat.

Grupa “diverse venituri” cuprinde: veniturile din recuperarea cheltuielilor de judecata, imputatii, despagubiri, veniturile din amenzi si penalitati, restituiri de fonduri din finantarea bugetara locala a anilor precedenti, venituri din concesiuni si inchirieri, incasari din valorificarea bunurilor confiscate potrivit legii.

Veniturile din recuperarea cheltuielilor de judecata si a despagubirilor sunt resursele banesti decise prin hotarari judecatoresti. Cheltuielile efectuate pentru actele de procedura, administrarea si conservarea probelor si despagubirile se platesc la bugetul local de catre institutiile publice locale care le recupereaza de la persoanele stabilite.

Veniturile din amenzi sunt sumele de bani ce se incaseaza in bugetele locale in urma sanctionarii cu amenda a persoanelor care au incalcat anumite legi.

Veniturile din valorificarea legala a bunurilor confiscate sunt resurse banesti care se realizeaza in urma valorificarii bunurilor confiscate conform unor hotarari judecatoresti sau acte administrative, a bunurilor abandonate de proprietari sau a celor fara stapan, precum si din valorificarea succesiunilor vacante.

Veniturile din concesionare provin din raporturile reglementate prin contract, prin care concendentul transmite concesionarului spre administrarea, pe un termen determinat, in schimbul unei redevente o activitate economica, o subunitate productiva sau un teren proprietate de stat. Contractul de concesiune tine seama de media beneficiilor din ultimii 5 ani, de dobanda Bancii Nationale a Romaniei si de alte modalitati de plata ale redeventei. Calculul si modul de percepere a redeventei se determina printr-un deviz anexat contractului.

Concesiunea se acorda prin licitatie publica, cu conditia ca sa asigure venituri anuale cel putin egale cu media beneficiilor nete obtinute in ultimii 5 ani in urma exploatarii obiectului concesiunii. Venitul din concesiune nu poate fi mai mic decat rata dobanzii Bancii Nationale a Romaniei aplicata la valoarea obiectului concesiunii.